săgetătură sf [At: DOSOFTEI, P. S. 54/4 / V: (reg) săgetură, ~git~, segetură^[1], sug~ / Pl: ~ri / E: săgeta + -tură] 1-6 Săgetare (1-6). 7 Lovitură de săgeată (1). 8 Rană provocată de o săgeată. 9 (Fig) Durere fizică vie, pătrunzătoare și de scurtă durată Si: junghi, înțepătură, săgeată. 10 (Fig; în credințe și superstiții populare) Nume dat mai multor boli, la oameni și la animale, care se manifestă brusc și cu violență prin dureri de cap, ochi, nas, măsele, prin congestii cerebrale, paralizii etc. (despre care se crede că sunt produse de duhuri rele, ființe imaginare etc. și care s-ar vindeca prin leacuri băbești și prin descântare) Si: săgeată (12). 11 (Reg) Săgetător (5). 12 (Reg) Trăsnet. 13 (Bot; reg; îf săgetură) Greghetin (1) (Geranium pratense). corectat(ă)