2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂMCEÁ, sâmcele, s. f. (Pop.) 1. Vârf (de cuțit). 2. Pisc, vârf de munte. – Lat. senticella.

simcea[1] sf vz smicea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil sî fie vorba de varianta sâmcea, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

SÎMCEÁ, sîmcele, s. f. (Învechit și popular) Vîrf (de cuțit). Și dealul Garabeului Era înalt și ascuțit Ca o sîmcea de cuțit. La CADE. O știut un munte mare, ascuțit ca o sîmcea de cuțit. ȘEZ. I 177.

SÎMCEA s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Vîrf ascuțit sau tăios al unor obiecte; pisc, creștet. A: Greu îți iaste ție a călca în simceao țepiei? AP. 1646, 29r. Carii lăcuiesc pre piatră din simceaua munților striga-vor. DP, 10v. De multe ori ce sinceaoa suletii n-au pătruns cuvîntul umilit au domolit. CI, 171; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, VS; DP, 8r; CD 1698, 221; CI, 169, 174; CD 1770, 26r. O Fig. La cel mai vîrtos împotrivnic simceaoa condeiului să întoarcem. CANTEMIR, HR. Robesc pre muierușcile ceale îngreuiate cu păcat, precum împrotiva sîmcealii firești a călca nu pot. ÎP, 31r-32r. C: Sĕmcsè. Acumen. Cuspis. AC, 367. ◊ Fig. Să le răbdăm cu răbdare mare de pace, gîndind că-i cu greu în sîmceaua strămurării azvîrli. SA, 11v. // B: Cu greu-ți iaste a călca în sîmcea ? AP. 1683, 11{r}; cf. BIBLIA (1688) ; AP. 1704, 10r. ♦ (Mold.) Fig. Limită, punct extrem pînă Ia care se poate ajunge. Sosind la sîmceaua vîrstei . . . răpăosă cătră Domnul. DOSOFTEI, VS. Toată simceaoa minții iaste la nevoie lesnirea a nimeri și la lesnire ele nevoia fără veste tare a să păzi. CI, 100. Variante: sîmcea (VARLAAM: AP. 1646, 29r; AP. 1683, 11r; DP, 10v; CD 1698, 22r; AP. 1704, 10r; CI, 100, 169, 174; CANTEMIR, HR.), sincea (CI, 171). Etimologie: lat. senticella. Cf. smicea. Cf. țeanchi (1), vig.

sîmceá f., pl. ele (cp. cu lat *senticella, dim. d. sentis, tufă de spinĭ, și cu rom. zimțea). Vechĭ. Vîrf (de băt, de săgeată, de munte). Fig. Capăt, sfîrșit: simceaŭa învățăturiĭ (Și simicea). Azĭ Mold. (sîmicea). Partea fusuluĭ pe care o țiĭ în mînă. Lama cuțituluĭ. Cuțit cizmăresc de tăĭat pelea. Trans. Briceag, cuțitaș, lanțetă (La Vicĭu sămcea). Olt. Pl. Zorĭ: simcelele zileĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂMCEÁ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, stricnea, vârf.

sîmcea s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. STRICNEA. VÎRF.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîmceá (-éle), s. f.1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonț, vîrf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brișcă. – 4. (Olt.) Zori de zi, auroră. – Var. simcea. Lat. *summĭcēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”. Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de lat. *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – Der. sîmcela, vb. refl. (a se ivi zorile); sîmcelat, adj. (ascuțit, subțire); sîmcelos, adj. (țuguiat); sîmci, vb. (Olt., a se toci).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÎMCEA, b. (16 A IV 226); cf. Sîncel s. < subst. (vîrf, pisc ascuțit).

Intrare: Sâmcea
Sâmcea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sâmcea
Intrare: sâmcea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmcea
  • sâmceaua
plural
  • sâmcele
  • sâmcelele
genitiv-dativ singular
  • sâmcele
  • sâmcelei
plural
  • sâmcele
  • sâmcelelor
vocativ singular
plural

sâmcea

  • 1. învechit popular Vârf (de cuțit).
    surse: DLRLC sinonime: vârf attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și dealul Garabeului Era înalt și ascuțit Ca o sîmcea de cuțit. La CADE.
      surse: DLRLC
    • O știut un munte mare, ascuțit ca o sîmcea de cuțit. ȘEZ. I 177.
      surse: DLRLC
  • 2. Vârf de munte.
    surse: DLRM sinonime: pisc (s.n.) vârf

etimologie: