opțiuni
  • info
3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

RUTINA, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

RUTINA, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

RUTINAR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

RUTINAR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

rutina vtr [At: LM / Pzi: ~nez / E: fr routiner] 1-2 (Rar) A învăța prin rutină.

rutinar, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: rutină + -ar] 1 a Făcut prin rutină Si: (frm) rutinier (1). 2 sm Persoană care are rutină (1) Si: rutinier (2). 3 sm (Dep) Sclav al rutinei (2).

RUTINA vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].

RUTINAR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decît prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].

RUTINIER, -Ă adj., s.m. și f. v. rutinar.

RUTINA vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)

RUTINAR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)

RUTINAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar

rutinà v. a învăța prin rutină.

rutinar a. care lucrează cu rutină.

*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.

*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s’a rutinat.

Ortografice DOOM

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare

rutina vb., ind. prez. 1 sg. rutinez, 3 sg. și pl. rutinează

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; f. sg. rutinară, pl. rutinare

Sinonime

RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

Intrare: rutinară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinară
  • rutinara
plural
  • rutinare
  • rutinarele
genitiv-dativ singular
  • rutinare
  • rutinarei
plural
  • rutinare
  • rutinarelor
vocativ singular
  • rutinară
  • rutinaro
plural
  • rutinarelor
  • silabație: -ni-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinieră
  • rutiniera
plural
  • rutiniere
  • rutinierele
genitiv-dativ singular
  • rutiniere
  • rutinierei
plural
  • rutiniere
  • rutinierelor
vocativ singular
  • rutinieră
  • rutiniero
plural
  • rutinierelor
Intrare: rutina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rutina
  • rutinare
  • rutinat
  • rutinatu‑
  • rutinând
  • rutinându‑
 singular plural
  • rutinează
  • rutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rutinez
 (să)
  • rutinez
  • rutinam
  • rutinai
  • rutinasem
a II-a (tu)
  • rutinezi
 (să)
  • rutinezi
  • rutinai
  • rutinași
  • rutinaseși
a III-a (el, ea)
  • rutinează
 (să)
  • rutineze
  • rutina
  • rutină
  • rutinase
plural I (noi)
  • rutinăm
 (să)
  • rutinăm
  • rutinam
  • rutinarăm
  • rutinaserăm
  • rutinasem
a II-a (voi)
  • rutinați
 (să)
  • rutinați
  • rutinați
  • rutinarăți
  • rutinaserăți
  • rutinaseți
a III-a (ei, ele)
  • rutinează
 (să)
  • rutineze
  • rutinau
  • rutinară
  • rutinaseră
Intrare: rutinar (adj.)
rutinar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinar
  • rutinarul
  • rutinaru‑
  • rutinară
  • rutinara
plural
  • rutinari
  • rutinarii
  • rutinare
  • rutinarele
genitiv-dativ singular
  • rutinar
  • rutinarului
  • rutinare
  • rutinarei
plural
  • rutinari
  • rutinarilor
  • rutinare
  • rutinarelor
vocativ singular — —
plural — —
rutinier1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-er info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinier
  • rutinierul
  • rutinieru‑
  • rutinieră
  • rutiniera
plural
  • rutinieri
  • rutinierii
  • rutiniere
  • rutinierele
genitiv-dativ singular
  • rutinier
  • rutinierului
  • rutiniere
  • rutinierei
plural
  • rutinieri
  • rutinierilor
  • rutiniere
  • rutinierelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rutina, rutinezverb

  • 1. A căpăta rutină. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

rutinar, rutinarăadjectiv

etimologie:

rutinar, rutinarisubstantiv masculin
rutinară, rutinaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care lucrează numai prin rutină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rutinier
    • 1.1. depreciativ Care este anchilozat de o disciplină excesivă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic