opțiuni
  • info

13 definiții pentru rutinar (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTINAR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

RUTINAR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

rutinar, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: rutină + -ar] 1 a Făcut prin rutină Si: (frm) rutinier (1). 2 sm Persoană care are rutină (1) Si: rutinier (2). 3 sm (Dep) Sclav al rutinei (2).

RUTINAR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decît prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].

RUTINAR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)

RUTINAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar

rutinar a. care lucrează cu rutină.

*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.

RUTINIER, -Ă adj., s.m. și f. v. rutinar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare

rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; f. sg. rutinară, pl. rutinare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

Intrare: rutinar (adj.)
rutinar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinar
  • rutinarul
  • rutinaru‑
  • rutinară
  • rutinara
plural
  • rutinari
  • rutinarii
  • rutinare
  • rutinarele
genitiv-dativ singular
  • rutinar
  • rutinarului
  • rutinare
  • rutinarei
plural
  • rutinari
  • rutinarilor
  • rutinare
  • rutinarelor
vocativ singular — —
plural — —
rutinier1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-er info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinier
  • rutinierul
  • rutinieru‑
  • rutinieră
  • rutiniera
plural
  • rutinieri
  • rutinierii
  • rutiniere
  • rutinierele
genitiv-dativ singular
  • rutinier
  • rutinierului
  • rutiniere
  • rutinierei
plural
  • rutinieri
  • rutinierilor
  • rutiniere
  • rutinierelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rutinar, rutinarăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.