12 definiții pentru rutinar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

rutinar, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: rutină + -ar] 1 a Făcut prin rutină Si: (frm) rutinier (1). 2 sm Persoană care are rutină (1) Si: rutinier (2). 3 sm (Dep) Sclav al rutinei (2).

RUTINÁR, rutinari, s. m. Cel care lucrează prin rutină; (depreciativ) care este anchilozat de o disciplină excesivă. – Variantă: (franțuzism) rutiniér (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 156, 6/3) s. m.

RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)

RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar

*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre

rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

Intrare: rutinar (adj.)
rutinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutinar
  • rutinarul
  • rutinaru‑
  • rutina
  • rutinara
plural
  • rutinari
  • rutinarii
  • rutinare
  • rutinarele
genitiv-dativ singular
  • rutinar
  • rutinarului
  • rutinare
  • rutinarei
plural
  • rutinari
  • rutinarilor
  • rutinare
  • rutinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)