2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RULÁRE, rulări, s. f. Acțiunea de a rula și rezultatul ei. – V. rula.

RULÁRE, rulări, s. f. Acțiunea de a rula și rezultatul ei. – V. rula.

rulare sf [At: BACOVIA, O. 240 / Pl: ~lări / E: rula] 1 Deplasare a unui obiect prin rostogolire. 2 Mișcare a unui vehicul prin învârtirea roților. 3 Proiectare (a unui film) pe un ecran cinematografic.

RULÁRE, rulări, s. f. 1. Acțiunea de a rula și rezultatul ei; rostogolire, înfășurare, învăluire. 2. Proiectare (a unui film) pe un ecran cinematografic. 3. Mișcare a unui vehicul (prin învîrtirea roților). Aparatele de rulare a vagoanelor cuprind: osiile, roțile, cutiile de unsoare.

RULÁRE s.f. Acțiunea de a rula și rezultatul ei. ♦ Proiectare (a unui film) pe un ecran cinematografic. [< rula].

RULÁ, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. 6. A prelua un program într-un sistem de calcul. – Din fr. rouler.

rula2 vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/17 / Pzi: ~lez / E: srb ruljati „a striga”] (Înv) A vorbi fără rost Si: a flecări (1).

rula1 sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) rola / Pzi: rulez / E: fr rouler] 1 vt A deplasa un corp prin rostogolire. 2 vi (D. vehicule, poduri rulante etc.) A se deplasa prin intermediul roților sau rolelor. 3 vt A înfășură în formă de sul. 4 vi (D. filme) A se proiecta. 5 vt (C. i. bani, bunuri etc.) A pune în circulație. 6 vt A netezi, a întinde un materal textil prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

RULÁ, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ (Livr.; despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. – Din fr. rouler.

RULÁ, rulez, vb. I. 1. Tranz. A înfășura ceva în formă de sul. 2. Intranz. (Despre filme) A se desfășura, a se proiecta pe ecran. Rula de pildă, chiar în zilele acelea, un film. CAMIL PETRESCU, U. N. 158. 3. Tranz. (Cu complementul «bani» sau un termen echivalent) A face să circule (investind în afaceri). 4. Tranz. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A se deplasa prin intermediul unor roți sau role. 5. Tranz. A netezi sau a întinde o suprafață, prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

RULÁ vb. I. 1. tr. A înfășura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roți. ♦ A parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face să circule (fonduri bănești). 5. intr. (Despre cicliști și atleți) A alerga relaxat și uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanță pe roți. ♦ (Despre nave, avioane) A se înclina dintr-un bord într-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Franțuzism) A înșela, a escroca, a jecmăni pe cineva. [< fr. rouler].

RULÁ vb. I. tr. 1. a deplasa un corp prin rostogolire. ◊ (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă. ◊ a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 2. a înfășura, a face sul. ◊ (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 3. a face să circule (fonduri bănești). II. intr. 1. (despre filme) a fi proiectat pe ecran. 2. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform. 3. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu. (< fr. rouler)

A RULÁ ~éz 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A înfășura în formă de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face să se miște prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafețe) A netezi cu ajutorul unui obiect în rostogolire. 4) (fonduri bănești) A face să circule; a pune în circulație. 2. intranz. 1) (despre vehicule) A se deplasa cu ajutorul roților sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

RULA vb. (Mold.) A flecări. S-au născut nu precum ruleadză oarecari de dzîc de șeapte luni sau fără tată, ce s-au născut la noaă luni deplin . DOSOFTEI, VS. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Mult mă mier de ce răulezi. CD 1770, 19r. Variante: răula (CD 1770, 19r). Etimologie: scr. ruljati „a striga”.

*ruléz v. tr. (fr. rouler, a rostogoli, d. rouelle, rotiță, și vfr. roler, a rostogoli, d. lat. *rotulare. V. roată, rótulă, rol, ruletă). Barb. Rostogolesc, învîrtesc (un film). Cheltuĭesc și primesc ĭar, învîrt ĭar, învîrt, fac să circule: a rula un mare capital.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ruláre s. f., g.-d. art. rulắrii; pl. rulắri

ruláre s. f., g.-d. art. rulării; pl. rulări

rulá (a ~) vb., ind. prez. 3 ruleáză

rulá vb., ind. prez. 1 sg. ruléz, 3 sg. și pl. ruleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RULÁRE s. proiectare. (~ unui film.)

RULARE s. proiectare. (~ a unui film.)

arată toate definițiile

Intrare: rulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rulare
  • rularea
plural
  • rulări
  • rulările
genitiv-dativ singular
  • rulări
  • rulării
plural
  • rulări
  • rulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rula
  • rulare
  • rulat
  • rulatu‑
  • rulând
  • rulându‑
singular plural
  • rulea
  • rulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rulez
(să)
  • rulez
  • rulam
  • rulai
  • rulasem
a II-a (tu)
  • rulezi
(să)
  • rulezi
  • rulai
  • rulași
  • rulaseși
a III-a (el, ea)
  • rulea
(să)
  • ruleze
  • rula
  • rulă
  • rulase
plural I (noi)
  • rulăm
(să)
  • rulăm
  • rulam
  • rularăm
  • rulaserăm
  • rulasem
a II-a (voi)
  • rulați
(să)
  • rulați
  • rulați
  • rularăți
  • rulaserăți
  • rulaseți
a III-a (ei, ele)
  • rulea
(să)
  • ruleze
  • rulau
  • rula
  • rulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)