2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGET s. n. v. rujet.

ruget3 sn [At: HOGAȘ, H. 93 / Pl: ~e / E: rugi + -et] (Rar) Răget.

ruget2 sn [At: DRLU / Pl: ~e / E: rugi (pll rug1) + -et] (Reg) Loc cu mulți rugi1.

ruget1 sn [At: ENC. VET. 650 / Pl: ? / E: fr rouget] Boală infecțioasă la porci, caracterizată de pete roșii pe piele.

RUGET, rugete, s. n. (Neobișnuit) Răget, muget. Cît pe ce să zguduie masa și pe toți cei dimprejur cu rugetul de leu al rîsului său. HOGAȘ, H. 93.

RUJET s. n. Boală infecțioasă a porcilor, care se manifestă prin febră și prin apariția unor pete roșii pe piele și care se poate transmite la om prin carnea de porc infectată; brâncă. [Var.: ruget s. n.] – Din fr. rouget.

RUJET s. n. Boală infecțioasă a porcilor, care se manifestă prin febră și prin apariția unor pete roșii pe piele și care se poate transmite la om prin carnea de porc infectată; brâncă. [Var.: ruget s. n.] – Din fr. rouget.

rujet sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr rouget] Boală infecțioasă la porci, manifestată prin apariția unor pete roșcate și febră.

RUJET s.n. Boală infecțioasă la porci, manifestată prin apariția unor pete roșcate și febră. [< fr. rouget].

RUJET s. n. boală infecțioasă la porci, manifestată prin apariția unor pete roșcate și febră. (< fr. rouget)

RUJET n. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin apariția unor pete roșii pe pântece, prin umflarea gâtului și lipsa poftei de mâncare; brâncă. /<fr. rouget

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ruget s. v. MUGET. RĂGET.[1]

  1. ruget – var. pentru rujet. LauraGellner

RUJET s. (MED. VET.) (pop.) brâncă. (~ul porcilor.)

RUJET s. (MED. VET.) (pop.) brîncă. (~ porcilor.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RUGETU, masiv deluros în piemontul Oltețului, reprezentând alt. max. a acestuia (549 m).

Intrare: ruget (răget)
ruget (răget) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruget
  • rugetul
plural
  • rugete
  • rugetele
genitiv-dativ singular
  • ruget
  • rugetului
plural
  • rugete
  • rugetelor
vocativ singular
plural
Intrare: rujet
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujet
  • rujetul
  • rujetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rujet
  • rujetului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruget
  • rugetul
  • rugetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ruget
  • rugetului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruget, rugetesubstantiv neutru

  • 1. neobișnuit Muget, răget. DLRLC
    • format_quote Cît pe ce să zguduie masa și pe toți cei dimprejur cu rugetul de leu al rîsului său. HOGAȘ, H. 93. DLRLC

rujetsubstantiv neutru

  • 1. Boală infecțioasă a porcilor, care se manifestă prin febră și prin apariția unor pete roșii pe piele și care se poate transmite la om prin carnea de porc infectată; brâncă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: brâncă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.