2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

RUGARE, rugări, s. f. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (Înv. și reg.) Petiție, cerere. – V. ruga.

RUGARE, rugări, s. f. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (Înv. și reg.) Petiție, cerere. – V. ruga.

rugar [At: DR. XI, 65 / Pl: (2-3) ~i / E: rug1 + -ar] (Reg) 1 s Loc cu rugi1 (1). 2 sm Salcâm (Robinia pseudacacia). 3 sm Trandafir (Rosa centifolia).

rugare sf [At: PSALT. 8 / V: rog~ / Pl: ? / E: ruga] 1 Rugăminte (1). 2 (Reg) Cerere (21) (scrisă) Si: petiție. 3 (înv) Rugăciune (1).

RUGARE, rugări, s. f. Rugă, rugăciune, rugăminte. O rugare eu ți-aș face Să mi te-ntorci în bună pace. COȘBUC, P. II 117. Mult mă mai rugai, O rugare mare, Cu multă răbdare. MARIAN, Î. 108. ♦ (Învechit și regional) Petiție, cerere. Se roagă... să binevoiești a-i primi, avînd a pune o rugare la picioarele măriei-tale. SADOVEANU, Z. C. 334.

rugáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ Trans. Rugăminte, cerere adresată unuĭ om.

Ortografice DOOM

rugare (înv.) s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți) pl. rugări

rugare (înv.) s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți) pl. rugări

rugare s. f., g.-d. art. rugării; (rugăminți, petiții) pl. rugări

Sinonime

RUGARE s. v. cerere, închinare, închinăciune, petiție, rugă, rugăciune, rugăminte.

rugare s. v. CERERE. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. PETIȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE.

Arhaisme și regionalisme

rugar, rugari, s.m. (reg.) 1. loc cu rugi. 2. (bot.) salcâm.

rugáre, rugări, s.f. Cerere, solicitare, petiție; lacrimă. – Din ruga (DEX).

Intrare: rugar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugar
  • rugarul
  • rugaru‑
plural
  • rugari
  • rugarii
genitiv-dativ singular
  • rugar
  • rugarului
plural
  • rugari
  • rugarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rugare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugare
  • rugarea
plural
  • rugări
  • rugările
genitiv-dativ singular
  • rugări
  • rugării
plural
  • rugări
  • rugărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rugare, rugărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. popular Rugă, rugăciune, rugăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O rugare eu ți-aș face Să mi te-ntorci în bună pace. COȘBUC, P. II 117. DLRLC
      • format_quote Mult mă mai rugai, O rugare mare, Cu multă răbdare. MARIAN, Î. 108. DLRLC
    • 1.2. învechit regional Cerere, petiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se roagă... să binevoiești a-i primi, avînd a pune o rugare la picioarele măriei-tale. SADOVEANU, Z. C. 334. DLRLC
    • 1.3. Închinare, închinăciune. Sinonime
etimologie:
  • vezi ruga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.