12 definiții pentru rozător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rozător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 62r/9 / V: (înv) ~zit~ / Pl: ~i, ~oare / E: roade1 + -ător] 1 a Care roade1 (1). 2 snp Ordin de mamifere dăunătoare, caracterizate prin lipsa caninilor și o mare dezvoltare a incisivilor, adaptați pentru roadere. 3 sm Animal din ordinul rozătoarelor (2). 4 sf (înv) Instrument de tortură.

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător.Roade + suf. -ător.

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător.Roade + suf. -ător.

ROZĂTÓR, -OÁRE, rozători, -oare, adj. Care roade. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și prin marea dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade foarte ușor; (la sg.) animal care face parte din acest ordin. Iepurii, șoarecii, veverițele etc. sînt rozătoare.

ROZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care roade. Animal ~. /a roade + suf. ~ător

ROZĂTÓR2 ~oáre n. 1) la pl. Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinții incisivi foarte viguroși, adaptați pentru roadere (reprezentanți: șoarecele, șobolanul, popândăul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. /a roade + suf. ~ător

rozător a. care roade. ║ n. pl. rozătoarele, cuadrupede prevăzute cu incizivi spre a roade: chițcan, castor.

rozătór, -oáre adj. (d. rod). Care roade. S. n. Zool. Animal care roade, ca șoariciĭ, ĭepuriĭ, veverițele, castoriĭ ș. a. (V. mamifer). Fig. Om distrugător: rozătoarele bugetuluĭ. V. coroziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rozătór s. n., pl. rozătoáre

rozătór s. n., pl. rozătoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANIMALE ROZĂTOARE. Subst. Rozătoare. Animal rozător, rozător. Bizam, șobolan-de-apă, castor, biber, breb, cățelul-pămîntului, orbeț, hîrciog, grivan; cobai, purcel-de-India; hîrciog; guz (reg.). Iepure, iepuraș (dim.), iepuroi (augm.), șoldan, urecheat (glumeț), iepuroaică; iepure-de-cîmp, iepure-de-vizuină; iepure-de-casă; hamster; marmotă; nutria; pîrș; pîrș-de-alun; popîndău, popindoc, popîndeț (reg.), șuiță (reg.), țîncul-pămîntului; șoarece, șoricel (dim.), șoricuț (dim.); hîrț (reg.), șomîc (reg.); șoricioaică, șoriceasă (reg.); șoarece-de-casă; șoarece-de-cîmp; șoarece-de-pădure; alunar; șoarece-scurmător; șoarece-de-zăpadă; șoarece-gulerat. Șoricime, șoricărime, șoricărie, șobolan, guzgan, chițcan, chițoran (reg.), țițcan (reg.), cloțan (reg.), șoacăț (reg.); șobolan-de-casă; șobolan-cenușiu; șinșilă; țiștar; veveriță. Adj. Rozător. Iepuresc; șoricesc. Vb. A roade, a ronțăi. Adv. Iepurește, șoricește. V. glasuri de animale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROZĂTÓR, -OÁRE (< roade) adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are dentiția adaptată pentru roadere. 2. S. n. pl. Cel mai numeros ordin de mamifere, cunoscându-se circa 1.600 de specii. Sunt preponderent erbivore, de dimensiuni mici și mijlocii, cu dentiție puternic specializată pentru roadere (Rodentia). Caninii lipsesc, lăsând un spațiu larg între incisivi și măsele. Incisivii au smalț doar pe una din fețe, sunt puternic dezvoltați și cresc în tot cursul vieții, menținându-și astfel o lungime constantă: cei de pe maxilarul superior se freacă de cei pe maxilarul inferior în timp ce rod și astfel se ascut în formă de daltă. Printre cele mai cunoscute r. se numără sciuridele (veverițe, marmote, popândăi), pârșii, hârciogii, șoarecii, șobolanii, bizamul, castorul, porcul spinos și cobaiul. Cele mai mari dimensiuni le atinge capibara din America de Sud. Multe specii sunt dăunătoare, atât prin pagubele produse în culturi și depozite de alimente cât și prin faptul că pot transmite diverse boli; unele specii se vânează pentru blană. În unele clasificări sunt cuprinși în acest ordin iepurii, încă în prezent aceștia sunt de obicei incluși într-un alt ordin, lagomorfe.

Intrare: rozător
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rozător
  • rozătorul
  • rozătoru‑
plural
  • rozătoare
  • rozătoarele
genitiv-dativ singular
  • rozător
  • rozătorului
plural
  • rozătoare
  • rozătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)