ROZĂTOR, -OARE, rozători, -oare, adj. Care roade. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și prin marea dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade foarte ușor; (la sg.) animal care face parte din acest ordin. Iepurii, șoarecii, veverițele etc. sînt rozătoare.