2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.

rotocolit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 254 / Pl: ~iți, ~e / E: rotocoli] 1 Circular (1). 2 (Reg) Încercuit.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. În formă de cerc; circular. Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254.

ROTOCOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

rotocolat, ~ă a [At: TDRG / V: (reg) ~ogo~ / Pl: ~ați, ~e / E: rotocol] În formă de cerc Si: rotocolit, rotund.

rotocoli [At: DDRF / V: ~ogoli / Pzi: ~lesc / E: rotocol] 1-2 vrt A se roti (1) 3-4 vir A coti. 5-6 vir A ocoli. 7 vt (Rar) A-și roti privirea. 8 vt (Reg) A aduna (în rotocoale (5)) fânul cosit Si: (reg) a cori2 (1).

rotogolat, ~ă a vz rotocolat

ROTOCOLÁT, -Ă, rotocolați, -te, adj. Rotocolit. (Atestat în forma rotogolat) Doi brazi rotogolați. HODOȘ, P. P. 73. – Variantă: rotogolát, -ă adj.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. A se roti. Stoluri de berze se rotocoleau prin văzduh, ca niște pete de lumină. SANDU-ALDEA, U. P. 8.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolat.

A SE ROTOCOLI mă ~ésc intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mișcări circulare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol

A ROTOCOLÍ ~ésc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol

rotocolát și -gălát adj. În formă de rotocol, rătund.

rotocolésc și -golésc v. tr. Fac rotocol, învîrtesc: a-țĭ rotocoli privirea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!rotocolí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocoléște, imperf. 3 sg. se rotocoleá; conj. prez. 3 să se rotocoleáscă

rotocolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolésc, imperf. 3 sg. rotocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTOCOLÍT adj. v. circular, rotund.

rotocolit adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

arată toate definițiile

Intrare: rotocolit
rotocolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocolit
  • rotocolitul
  • rotocolitu‑
  • rotocoli
  • rotocolita
plural
  • rotocoliți
  • rotocoliții
  • rotocolite
  • rotocolitele
genitiv-dativ singular
  • rotocolit
  • rotocolitului
  • rotocolite
  • rotocolitei
plural
  • rotocoliți
  • rotocoliților
  • rotocolite
  • rotocolitelor
vocativ singular
plural
rotocolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocolat
  • rotocolatul
  • rotocolatu‑
  • rotocola
  • rotocolata
plural
  • rotocolați
  • rotocolații
  • rotocolate
  • rotocolatele
genitiv-dativ singular
  • rotocolat
  • rotocolatului
  • rotocolate
  • rotocolatei
plural
  • rotocolați
  • rotocolaților
  • rotocolate
  • rotocolatelor
vocativ singular
plural
rotogolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotogolat
  • rotogolatul
  • rotogolatu‑
  • rotogola
  • rotogolata
plural
  • rotogolați
  • rotogolații
  • rotogolate
  • rotogolatele
genitiv-dativ singular
  • rotogolat
  • rotogolatului
  • rotogolate
  • rotogolatei
plural
  • rotogolați
  • rotogolaților
  • rotogolate
  • rotogolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rotocoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotocoli
  • rotocolire
  • rotocolit
  • rotocolitu‑
  • rotocolind
  • rotocolindu‑
singular plural
  • rotocolește
  • rotocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotocolesc
(să)
  • rotocolesc
  • rotocoleam
  • rotocolii
  • rotocolisem
a II-a (tu)
  • rotocolești
(să)
  • rotocolești
  • rotocoleai
  • rotocoliși
  • rotocoliseși
a III-a (el, ea)
  • rotocolește
(să)
  • rotocolească
  • rotocolea
  • rotocoli
  • rotocolise
plural I (noi)
  • rotocolim
(să)
  • rotocolim
  • rotocoleam
  • rotocolirăm
  • rotocoliserăm
  • rotocolisem
a II-a (voi)
  • rotocoliți
(să)
  • rotocoliți
  • rotocoleați
  • rotocolirăți
  • rotocoliserăți
  • rotocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • rotocolesc
(să)
  • rotocolească
  • rotocoleau
  • rotocoli
  • rotocoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)