ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. În formă de cerc; circular. Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254.