ROTĂRIE², rotării, s. f. Obiect făcut de rotar. – Roată + suf. -ărie.

ROTĂRIE¹, (2, 3) rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie¹. 3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. – Rotar + suf. -ie.

rotare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: roată cf fr rotation] Element de execuție sportivă constând dintr-o mișcare de 360 de grade a corpului sau a unei părți a lui Si: rotatie (1).

rotărie sf [At: I. IONESCU, D. 192 / Pl: ~ii / E: rotar + ie] 1 Meseria rotarului Si: rotărit. 2 Atelierul rotarului (1). 3 (Reg) Obiecte făcute de rotar (1).

ROTĂRIE², rotării, s. f. Obiecte făcute de rotar. – Roată + suf. -ărie.

ROTĂRIE¹, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie¹. 3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. – Rotar + suf. -ie.

ROTARE, rotări, s. f. Exercițiu de gimnastică constînd din executarea unor mișcări circulare cu corpul sau cu părți ale lui.

ROTĂRIE, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului. 2. Atelierul în care lucrează rotarul. Va aduna în fața rotăriei lui cinci-șase sute de oameni. CAMIL PETRESCU, O. II 668. Astfel cum este ea astăzi, strungăria se confundă cu rotăria. PAMFILE, I. C. 169. Ateliere pentru toate meșteșugurile necesare agriculturii precum: rotărie, fierărie... I. IONESCU, D. 192. 3. (Cu sens colectiv) Obiecte fabricate de rotar.

A ROTĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de rotar; a fi rotar. /Din roată

ROTĂRIE ~i f. 1) la sing. Meseria rotarului. 2) Atelier în care se fac sau se repară roți (și căruțe). /rotar + suf. -ie

rotărie f. meseria rotarului.

rotăríe f. (d. roată). Meseria de rotar.

rotare s. f., g.-d. art. rotării; pl. rotări

rotărie s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile (desp. -ri-i-)

rotare s. f., g.-d. art. rotării; pl. rotări

rotărie s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile

rotare s. f., g.-d. art. rotării; pl. rotări

rotărie (meserie, atelier) s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile

ROTĂRIE s. v. rotărit. (Se ocupă cu ~.)

ROTĂRIE s. rotărit. (Se ocupă cu ~.)