ROTĂRIE¹, (2, 3) rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie¹. 3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. – Rotar + suf. -ie.

rotărie sf [At: I. IONESCU, D. 192 / Pl: ~ii / E: rotar + ie] 1 Meseria rotarului Si: rotărit. 2 Atelierul rotarului (1). 3 (Reg) Obiecte făcute de rotar (1).

ROTĂRIE¹, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie¹. 3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. – Rotar + suf. -ie.

ROTĂRIE, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului. 2. Atelierul în care lucrează rotarul. Va aduna în fața rotăriei lui cinci-șase sute de oameni. CAMIL PETRESCU, O. II 668. Astfel cum este ea astăzi, strungăria se confundă cu rotăria. PAMFILE, I. C. 169. Ateliere pentru toate meșteșugurile necesare agriculturii precum: rotărie, fierărie... I. IONESCU, D. 192. 3. (Cu sens colectiv) Obiecte fabricate de rotar.

ROTĂRIE ~i f. 1) la sing. Meseria rotarului. 2) Atelier în care se fac sau se repară roți (și căruțe). /rotar + suf. -ie

rotărie f. meseria rotarului.

rotăríe f. (d. roată). Meseria de rotar.

rotărie s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile (desp. -ri-i-)

rotărie s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile

rotărie (meserie, atelier) s. f., art. rotăria, g.-d. art. rotăriei; (ateliere, obiecte) pl. rotării, art. rotăriile

ROTĂRIE s. v. rotărit. (Se ocupă cu ~.)

ROTĂRIE s. rotărit. (Se ocupă cu ~.)