3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus).Et. nec. Cf. rotocol.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus).Et. nec. Cf. rotocol.

rostogol [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 74 / V: (înv) restăg~ (reg) răstăg~, răstocol, răs~, ~ocol, ~ofol, răstogola, ~goala, ~a sf, roștafol sm / Pl: ~uri / E: ns cf rotocol, rostogoli] 1 sn Mișcare de rostogolire. 2 sn (Îlav) De-a -ul sau (îvp) de-a ~, (reg) de-a ~oala Rostogolindu-se (1) Si: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a tumba. 3 sn (Reg; îe) A se duce ~ul peste cap A se rostogoli (1). 4 sn (Ast; înv, șîs mișcare a ~ului) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul axei sale. 5 sn Pantă cu înclinare mare într-o mină, permițând transportul materialului prin alunecare sau rostogolire (1). 6 sn (Mun; îf rostofol) Cilindru de netezit pământul Si: tăvălug. 7 a Rotofei. 8 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu frunze lanceolate, păroase, și cu flori alburii în capitule numeroase Si: (reg) ariciu (8), (rar) căpățânoasă (6), măciuca-ciobanului, scai, scaiete (Echinops sphaerocephalus). 9 sm (Bot) Tătărnică (Echinops commutatus). 10 sm (Bot) Scai (Cirsium vulgare) 11 sm (Bot) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 12 sm (Bot) Rogojel (Carex carryophyllea).

ROSTOGOL, rostogoluri, s. n. 1. (În legătură cu verbe de mișcare) Mișcare de rostogolire. Peste această mișcare a rostogolului mai are pămîntul și alta. PISCUPESCU, O. 55. ◊ Fig. Cînd rostogolul [împușcăturii] ajunse cine știe unde și fumul se risipi, Mantu Miu văzu jăraticul măturat în două brazde. GALACTION, O. I 271. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (învechit și popular) de-a rostogol, (rar) de-a rostogoala = rostogolindu-se, învîrtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul. [Vîntul] sălta acoperișul, încercînd... să-l poarte de-a rostogolul peste pădure. DUMITRIU, N. 187. Pietre mărunte, măcinîndu-se și ciuruind, curgeau de-a rostogolul la vale. HOGAȘ, M. N. 160. Zmeoaica... venea de-a rostogolul, gemînd. ISPIRESCU, L. 195. Să mă dau de-a rostogoala, Să ajung la Timișoara. HODOȘ, P. P. 95. ◊ (Adverbial) Luna mere (= merge) rostogol Și ți-a fi, mîndră, cu dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. 2. Pantă cu înclinare destul de mare într-o mină, pentru a permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire. – Formă gramaticală: (în expr.) rostogoala.

ROSTOGOL2 m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec.

ROSTOGOL1 ~uri n. 1) Mișcare de rotire în jurul axei proprii. ◊ De-a ~ul rostogolindu-se; dându-se peste cap. 2) Pantă înclinată într-o mină, care servește la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec.

rostogol n. 1. dare peste cap: 2. cădere repede și de-a roata: troncătul de sdraveni bolovani ’n rostogol AL.; 3. plantă cu flori alburii, crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Echinops sphaerocephalus). [Pare identic cu rotocol]. ║ adv. (de-a), de-a dura, peste cap.

rostogól n., pl. urĭ (subst. verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. prostovolesc. V. și rotocol). Prostogol. Un fel de scaĭ (pe care, după ce se usucă, îl rostogolește vîntu), numit și măcĭuca cĭobanuluĭ (echinopus sphaerocéphalus și commutátus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoĭ de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. – Și de-a răsto- și răstăgolu (Cov.) și de-a păstrăvălu (Bz.). V. tumbă.

răstogol sn vz rostogol

A-ROSTOGOL(UL) (DE-) loc. adv. 👉 ROSTOGOL.

ARICIU sm. 1 🐒 Animal mamifer insectivor, cu capul ascuțit și cu corpul scurt și gros, acoperit pe spate cu niște ghimpi gălbui; cînd doarme sau cînd vrea să se apere, se strînge formînd un fel de ghem ghimpos; trăește în toată Europa (🖼 204): proverb: a se face (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemuește de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, a fi nesociabil; cu înțelesul din urmă și în expr.: parcă-i un ~ 2 În credințele poporului, ariciul e socotit ca simbol al înțelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui cînd a zidit lumea; de aici înțelesul pe care-l are în pasagii ca: pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se întreacă între ele ceva pentru dînsul (ISP.) 3 🐕 = ARICEA 4 🩺 pop. Boală de piele la om 5 🌿 (HASD.) (TKT.) Boală la plante, mai ales la viță TĂCIUNE 6 Băn. 🌿 = ROSTOGOL1 7 🌿 Varietate de grîu cu spicul foarte scurt și îndesat (Triticum compactum) 8 (HASD.) (PAMF.) Joc popular 9 🐙 ARICIU-DE-MARE, animal echinoderm, cu corpul învelit într’o scoică de formă sferică acoperită cu ghimpi, așa că seamănă cu un ariciu strîns grămadă; trăește în mare (Echinus lividus) (🖼 205) [lat. ericius].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rostogol1 (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri

rostogol2 (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri

rostogol (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROSTOGOL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.

ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățînoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

rostogol s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. SCAIUL-DRACULUI. TĂTARNICĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rostogol (rostogoluri), s. n.1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var. răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli < tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină sl. cf. prostire. Der. din sl. (răs- și bg. tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai puțin probabilă. – Der. rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, s. f. (întoarcere, rotire).

Intrare: rostogol (bot.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogol
  • rostogolul
  • rostogolu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rostogol
  • rostogolului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rostogol (mișcare)
rostogol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogol
  • rostogolul
  • rostogolu‑
plural
  • rostogoluri
  • rostogolurile
genitiv-dativ singular
  • rostogol
  • rostogolului
plural
  • rostogoluri
  • rostogolurilor
vocativ singular
plural
răstogol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roștofol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rostogola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
restăgol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstogola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstogoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răstocol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rostogoala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rostofol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rostocol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: de-a rostogolul
de-a rostogolul locuțiune adverbială
compus
  • de-a rostogolul
de-a-rostogolul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-rostogolul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rostogolsubstantiv masculin

etimologie:

rostogol, rostogolurisubstantiv neutru

  • 1. adesea figurat Mișcare de rostogolire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste această mișcare a rostogolului mai are pămîntul și alta. PISCUPESCU, O. 55. DLRLC
    • format_quote Cînd rostogolul [împușcăturii] ajunse cine știe unde și fumul se risipi, Mantu Miu văzu jăraticul măturat în două brazde. GALACTION, O. I 271. DLRLC
    • format_quote Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Luna mere (= merge) rostogol Și ți-a fi, mîndră, cu dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De-a rostogolul sau (popular) de-a rostogol, (rar) de-a rostogoala = rostogolindu-se, dându-se peste cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Vântul] sălta acoperișul, încercînd... să-l poarte de-a rostogolul peste pădure. DUMITRIU, N. 187. DLRLC
      • format_quote Pietre mărunte, măcinîndu-se și ciuruind, curgeau de-a rostogolul la vale. HOGAȘ, M. N. 160. DLRLC
      • format_quote Zmeoaica... venea de-a rostogolul, gemînd. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
      • format_quote Să mă dau de-a rostogoala, Să ajung la Timișoara. HODOȘ, P. P. 95. DLRLC
  • 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu locuțiune Formă gramaticală: rostogoala. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.