2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTÍRE, rostiri, s. f. Faptul de a rosti.V. rosti.

ROSTÍRE, rostiri, s. f. Faptul de a rosti.V. rosti.

rostire sf [At: DRĂGHICI, R. 205/19 / Pl: ~ri / E: rosti] 1 Spunere. 2 (Ccr) Vorbă. 3 Mod de exprimare Si: elocvență (1), rostit1 (3), stil. 4 (Fig) Manifestare. 5 (Fig) Întruchipare. 6 Pronunțare a sunetelor Si: articulare (1). 7 (Înv) Hotărâre a unei autorități. 8 (Înv; pex) Sentință. 9 Prevedere. 10 (Rar) Rânduială (30). 11 (Ban) Ordine în casă Si: orânduială, rânduială (33). 12 (Ban; ccr) Mobilier în casă.

rostisi vt [At: (a. 1823) DOC. EC. 295 / Pzi: ~sesc / E: rost1 + -isi] (Înv) A înființa.

ROSTÍRE, rostiri, s. f. Faptul de a (se) rosti; exprimare; (concretizat) vorbă, spusă. Se vedea că orice cuvînt și orice lămurire mai de aproape ar fi fost prea mult pentru puterea lui de rostire. CAMIL PETRESCU, O. II 100. În urma acestor rostiri... mai mult nu putea să vorbească. DRĂGHICI, R. 205. ♦ Mod de a se exprima; elocvență. Se crede de om desăvîrșit. Rostirea-i, o minune; purtarea-i, un model Ce poate să slujească de pildă tuturora. NEGRUZZI, S. II 206.

rostíre f. Pronunțare, acțiunea saŭ modu de a rosti: asta e o rostire dialectală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostíre s. f., g.-d. art. rostírii; pl. rostíri

rostíre s. f., g.-d. art. rostírii; pl. rostíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROSTÍRE s. 1. v. pronunțare. 2. v. dicțiune. 3. v. fonetism. 4. v. formulare. 5. (JUR.) pronunțare. (După ~ sentinței.) 6. pronunțare, ținere. (~ unui discurs.)

ROSTIRE s. 1. articulare, articulație, emitere, pronunțare, pronunție, (înv.) prozodie. (~ deslușită a sunetelor.) 2. dicțiune, pronunțare, (grecism înv.) profora. (Are o ~ perfectă.) 3. (FON.) fonetism, pronunțare, pronunție. (~ regională.) 4. exprimare, formulare, pronunțare, spunere, zicere. (~ unei opinii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROSTÍRE s. f. (< rosti < rost + suf. -i): pronunțare, zicere, vorbire; comunicare, limbaj.

Intrare: rostiri
rostiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rostire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostire
  • rostirea
plural
  • rostiri
  • rostirile
genitiv-dativ singular
  • rostiri
  • rostirii
plural
  • rostiri
  • rostirilor
vocativ singular
plural