ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (5) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (în sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – [Pl. și: (4, n.) ronde] – Din fr. rond, germ. Ronde.

rond, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ront / Pl: ~uri sn, ~e sf af / E: fr rond, ronde, ger Ronde] 1 sn Figură, corp, contur în formă de cerc. 2 sn Piațetă circulară de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea o plantație de flori sau un monument la mijloc. 3 sn Strat de flori (de obicei circular) ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 4 sn (rar sf) Inspecție făcută în timpul nopții la posturile de pază ale unei garnizoane sau ale unei unități militare. 5 sm (Pex) Militar, de obicei ofițer, care face rondul (4). 6 sn (Îs) Ofițer de ~ Ofițer care controlează santinelele pe garnizoană. 7 sn (Îe) A fi de ~ A fi însărcinat cu inspecția santinelelor. 8 sn (Îe) A-și face ~ul A face inspecția santinelelor. 9 sn (Îae) A face un control. 10 sn (Îae) A da o raită. 11 a (Rar) Rotund (1). 12 a (Îs) Scriere ~ă Scriere cu litere rotunde, groase și drepte. 13 a (Îs) Peniță ~ă Peniță specială cu vârful lat, pentru scrierea rondă (12). 14 sf (Muz; înv) Notă întreagă. 15 sf (Înv) Manta femeiască lungă și fără mâneci, care se purta în trecut Si: (înv) rotondă.

rondă sf vz rond¹

ronț [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul a ceva uscat și tare mestecat între dinți. 2 sn (Ban; Olt) Os moale ce se poate roade. 3 (Ban; Olt) Cartilaj.

ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (4) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.

RONDĂ, ronde, adj. f. (În expr.) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase, neaplecate nici la dreapta, nici la stînga. S-a pus d. Niță pe brînci... exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri... gotice, batarde, ronde. CARAGIALE, O. II 245. Peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, cu care se pot scrie litere ronde.

RONDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cîntec vesel, de chef, la care fiecare comesean cîntă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde].

RONDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

ROND¹ ~ă (~e) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ◊ Scriere ~ă scriere cu litere rotunde și groase. Peniță ~ă peniță cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

RONȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la ronțăirea unui aliment tare sau uscat). / Onomat.

ronț! int. imită sunetul dinților când mestecă ceva uscat și tare, vorbind mai ales de șoareci. [Onomatopee].

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură, pĭață rătundă într’o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu.

ronț-, V. cronț-.

rond¹ adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. rondă (scriere ~), pl. ronde

rond² adj. m.; f. rondă, pl. ronde

rondă adj. f., pl. ronde

ronț interj.

rond

ROND adj. v. circular, rotund.

RONȚ s. v. cartilaj, zgârci.

rond adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

ronț s. v. CARTILAJ. ZGÎRCI.