2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ront sn vz rond

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

rond, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ront / Pl: ~uri sn, ~e sf af / E: fr rond, ronde, ger Ronde] 1 sn Figură, corp, contur în formă de cerc. 2 sn Piațetă circulară de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea o plantație de flori sau un monument la mijloc. 3 sn Strat de flori (de obicei circular) ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 4 sn (rar sf) Inspecție făcută în timpul nopții la posturile de pază ale unei garnizoane sau ale unei unități militare. 5 sm (Pex) Militar, de obicei ofițer, care face rondul (4). 6 sn (Îs) Ofițer de ~ Ofițer care controlează santinelele pe garnizoană. 7 sn (Îe) A fi de ~ A fi însărcinat cu inspecția santinelelor. 8 sn (Îe) A-și face ~ul A face inspecția santinelelor. 9 sn (Îae) A face un control. 10 sn (Îae) A da o raită. 11 a (Rar) Rotund (1). 12 a (Îs) Scriere ~ă Scriere cu litere rotunde, groase și drepte. 13 a (Îs) Peniță ~ă Peniță specială cu vârful lat, pentru scrierea rondă (12). 14 sf (Muz; înv) Notă întreagă. 15 sf (Înv) Manta femeiască lungă și fără mâneci, care se purta în trecut Si: (înv) rotondă.

ronț [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul a ceva uscat și tare mestecat între dinți. 2 sn (Ban; Olt) Os moale ce se poate roade. 3 (Ban; Olt) Cartilaj.

RONȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la ronțăirea unui aliment tare sau uscat). / Onomat.

ronț! int. imită sunetul dinților când mestecă ceva uscat și tare, vorbind mai ales de șoareci. [Onomatopee].

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură, pĭață rătundă într’o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ront
ront
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ronț
ronț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ro