13 definiții pentru rogojină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcție, a unor instalații etc. sau pentru așternut pe jos (în unele locuințe), pentru decorațiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcție, a unor instalații etc. sau pentru așternut pe jos (în unele locuințe), pentru decorațiuni interioare etc. – Din bg. rogozina.

rogoji2 sf [At: ALR I, 1 913/360 / Pl: ~ni / E: rogoz + -ină] (Reg) 1 (Bot) Rogoz. 2 Mlaștină.

rogoji1 sf [At: MOXA, 394/16 / Pl: ~ni, ~ne / E: bg рогожина] 1 Împletitură de tulpini sau de frunze de plante (mai ales rogoz sau papură), care se așterne (în casele țărănești) pe pat, pe podea sau se atârnă pe pereți, se utilizează drept coviltir etc. 2 (Îe) A aprinde ~ni în cap Vechi obicei practicat în trecut în timpul unor procesiuni sau al trecerii domnului, a sultanului etc. spre a le atrage atenția și a le prezenta plângeri sau reclamații. 3 (Reg; îe) A-i trage (cuiva) ~na de sub picioare A învinge pe cineva. 4 (Reg; îe) A i se sparge (cuiva) ~na în cap A i se întâmpla (cuiva) ceva rău Si: a o păți. 5 Unealtă de pescuit alcătuită din rogojini (1) de papură cusute una de alta, cu marginile îndoite în sus și prinse cu sfoară ca să stea ridicate. 6 (Fig; dep) Femeie bătrână și urâtă. 7 (Fig; dep) Cal bătrân, slab, urât. 8 (Reg; art) Horă nedefinită mai îndeaproape. 9 Melodia după care se execută rogojina (8).

ROGOJÍNĂ, rogojini, s. f. Împletitură de rogoz sau de papură. Seara s-a culcat pe o rogojină întinsă jos pe podeaua unei odăi de crîșmă. CĂLINESCU, E. 117. Se opri în poiana răscrucii o sanie cu coviltir de rogojini. CAMIL PETRESCU, O. I 38. Se întinseră pe rogojina de pe prispă, ca să se odihnească. BUJOR, S. 48. – Pl. și: rogojine (I. IONESCU, M. 686).

ROGOJÍNĂ ~i f. Obiect împletit din rogoz sau din papură, care se așterne pe jos sau se folosește în scopuri decorative. ◊ (A veni) cu ~a aprinsă pe cap și cu jalba în proțap se spune, când cineva vrea să atragă atenția asupra unei nelegiuiri. /<bg. rogožina

rogojină f. împletitură de papură (od. de rogoz); cu rogojina aprinsă în cap și cu jalba în proțap, datină veche spre a atrage atențiunea Domnului asupra unei nedreptăți strigătoare (simbolizând focul ce mistue inima jeluitorului). [Slav. ROGOZINA, covor].

rogojínă f., pl. ĭ (vsl. bg. rogožĭna, rogojină, sîrb. rogožina, rus. rogóža și rogózina. V. rogoz). Împletitură de rogoz, de papură saŭ de alte plante de apă întrebuințată ca covor. Cu rogojina’n cap și cu jalba’n proțap. V. jalbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rogojínă s. f., g.-d. art. rogojínii; pl. rogojíni

rogojínă s. f., g.-d. art. rogojínii; pl. rogojíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROGOJÍNĂ s. (reg.) scoarță, (înv.) jitie. (Pe jos era așternută o ~.)

ROGOJI s. (reg.) scoarță, (înv.) jitie. (Pe jos era așternută o ~.)

PAPURĂ-DE-ROGOJÍNĂ s. v. roșățea.

papură-de-rogoji s. v. ROȘĂȚEA.

Intrare: rogojină
rogojină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rogoji
  • rogojina
plural
  • rogojini
  • rogojinile
genitiv-dativ singular
  • rogojini
  • rogojinii
plural
  • rogojini
  • rogojinilor
vocativ singular
plural