rogojină¹ sf [At: MOXA, 394/16 / Pl: ~ni, ~ne / E: bg рогожина] 1 Împletitură de tulpini sau de frunze de plante (mai ales rogoz sau papură), care se așterne (în casele țărănești) pe pat, pe podea sau se atârnă pe pereți, se utilizează drept coviltir etc. 2 (Îe) A aprinde ~ni în cap Vechi obicei practicat în trecut în timpul unor procesiuni sau al trecerii domnului, a sultanului etc. spre a le atrage atenția și a le prezenta plângeri sau reclamații. 3 (Reg; îe) A-i trage (cuiva) ~na de sub picioare A învinge pe cineva. 4 (Reg; îe) A i se sparge (cuiva) ~na în cap A i se întâmpla (cuiva) ceva rău Si: a o păți. 5 Unealtă de pescuit alcătuită din rogojini (1) de papură cusute una de alta, cu marginile îndoite în sus și prinse cu sfoară ca să stea ridicate. 6 (Fig; dep) Femeie bătrână și urâtă. 7 (Fig; dep) Cal bătrân, slab, urât. 8 (Reg; art) Horă nedefinită mai îndeaproape. 9 Melodia după care se execută rogojina (8).