ROGOJINĂ, rogojini, s. f. Împletitură de rogoz sau de papură. Seara s-a culcat pe o rogojină întinsă jos pe podeaua unei odăi de crîșmă. CĂLINESCU, E. 117. Se opri în poiana răscrucii o sanie cu coviltir de rogojini. CAMIL PETRESCU, O. I 38. Se întinseră pe rogojina de pe prispă, ca să se odihnească. BUJOR, S. 48. – Pl. și: rogojine (I. IONESCU, M. 686).