4 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROENTGEN s. m. v. röntgen.

ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].

ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].

ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()

ROENTGEN [pr.: röntghen] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen

Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.

RÖNTGEN, (1) röntgeni, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ (Adjectival) Raze rontgen. 2. S. n. Aparat cu care se produc raze X. [Pr.: röntghen.Var.: roentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectat(ă)

roentghen [At: GRAUR, N. P. 152 / P: röntghen / S și: rentghen / Pl: ~i sm / E: np Roentgen] 1 sm Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. 2 sn Aparat cu care se produc raze X.

RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. ◊ Radiații X sau γ. [Pr.: rönt-ghen.Var.: roentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen]. corectat(ă)

RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖNT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)

RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ́NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)

stea-roentgen s. f. (astron.) Stea care emite radiații X ◊ „Oamenii de știință din R.S.S. Azerbaidjană au infirmat opinia potrivit căreia așa-numitele stele-roentgen se sting și dispar după o perioadă de strălucire.” R.l. 4 VII 78 p. 6 [pron. stea rönghen] //din stea + roentgen//

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

röntgen1 (germ.) (aparat) [gen pron. rom. g’en] (desp. rönt-) s. n.

!röntgen3 (germ.) (unitate de măsură) [gen pron. rom. g’en] (desp. rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. R

Röntgen (fizician german) [gen pron. găn] s. propriu

röntgen2 (raze ~) (germ.) [gen pron. rom. g’en] (desp. rönt-) s. f. pl.; simb. (raze) R (tratament cu raze röntgen)

!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.

Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu

!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r

röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]

röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.

ROENTGEN (RÖNTGEN) (< fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.

Intrare: Roentgen
Roentgen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: röntgen (aparat)
  • silabație: rönt-gen info
  • pronunție: röntg’en
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • röntgen
  • röntgenul
  • röntgenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • röntgen
  • röntgenului
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: röntghen
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roentgen
  • roentgenul
  • roentgenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roentgen
  • roentgenului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: röntgen (pref.)
röntgen4 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • röntgen
roentgen3 (pref.) element de compunere prefix
  • pronunție: röntghen
prefix (I7-P)
  • roentgen
Intrare: röntgen (u.m.)
röntgen1 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: rönt-gen info
  • pronunție: röntg’en
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • röntgen
  • röntgenul
  • röntgenu‑
plural
  • röntgeni
  • röntgenii
genitiv-dativ singular
  • röntgen
  • röntgenului
plural
  • röntgeni
  • röntgenilor
vocativ singular
plural
roentgen1 (s.m.) substantiv masculin
  • pronunție: röntghen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roentgen
  • roentgenul
  • roentgenu‑
plural
  • roentgeni
  • roentgenii
genitiv-dativ singular
  • roentgen
  • roentgenului
plural
  • roentgeni
  • roentgenilor
vocativ singular
plural
  • silabație: rönt-gen info
  • pronunție: röntg’en
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • röntgen
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

röntgensubstantiv neutru

  • 1. Aparat cu care se produc raze X. DEX '09 DN
etimologie:

röntgenelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. DN
etimologie:

röntgen, röntgenisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol R DOOM 3
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic