12 definiții pentru rodnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

rodnic, a [At: (a. 1661) GCR I, 178/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: rod1 + -nic] 1 (D. pământ, ținuturi, țări) Fertil (1). 2 (D. perioade de timp) în care se obțin recolte bogate Si: roditor (5). 3 (D. ploaie) Care face să se producă (mult) rod1 (1) 4 (Îvr; d. plante) Roditor (1) 5 (Fig) Care aduce câștig mare Si: folositor (1), productiv, rentabil, roditor (9). 6 (Înv; d. oameni) Prolific.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.

RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic

ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rodnic adj. m., pl. rodnici; f. rodnică, pl. rodnice

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.

RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.)

rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.

Intrare: rodnic
rodnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodnic
  • rodnicul
  • rodnicu‑
  • rodnică
  • rodnica
plural
  • rodnici
  • rodnicii
  • rodnice
  • rodnicele
genitiv-dativ singular
  • rodnic
  • rodnicului
  • rodnice
  • rodnicei
plural
  • rodnici
  • rodnicilor
  • rodnice
  • rodnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rodnic, rodnicăadjectiv

  • 1. adesea figurat Care produce mult rod; care face să rodească mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. DLRLC
    • format_quote figurat Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261. DLRLC
etimologie:
  • Rod + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.