3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓCĂ, roci, s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. – Din it. rocca. Cf. fr. roc.

RÓCĂ, roci, s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. – Din it. rocca. Cf. fr. roc.

ro1 sf [At: ISIS (1862), 442/37 / Pl: roci, roce / E: fr roc, roche, it rocca] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența, felul, natura etc.) Material constitutiv al scoarței terestre care se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. 2 (Pex) Bolovan (3).

ro2 sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ? / E: nct] (Bot; Trs) Roua-cerului (Drosera rotundifolia).

RÓCĂ, roci, s. f. Mineral sau asociație de minerale de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța pămîntului (în special partea solidă). Odată ajunși în vîrf, la 1200 de metri, pe aceleași roci pe care altădată lava a urcat gîlgîind, oamenii coboară acum în crater, printre copaci bătrîni și puternici. BOGZA, C. O. 167. – Pl. și: roce (PROBL. GEOGR. I 65).

RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche].

RÓCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc)

RÓCĂ roci f. Agregat material natural care constituie scoarța terestră și se prezintă sub formă aproape uniformă. ~ magmatică. ~ vulcanică. / < it. rocca, fr. roc, roche

rocă f. massă de piatră, stâncă (= fr. roc).

*rócă f., pl. e și ĭ (fr. roche, it. roccia și rocca). Min. Stîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rócă s. f., g.-d. art. rócii; pl. roci

rócă s. f., g.-d. art. rócii; pl. roci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÓCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stâncă. (O ~ dură.) 2. rocă clastică v. rocă detritică; rocă colectoare v. rocă magazin; rocă detritică = rocă clastică; rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă eruptivă v. rocă magmatică; rocă magazin v. rocă colectoare; rocă magmatică = rocă eruptivă; rocă organogenă v. biolit; rocă sedimentară v. rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.

RO s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stîncă. (O ~ dură.) 2. rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă organogenă = biolit, organogen, organolit; rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROCĂ. Subst. Rocă, șist; rocă vulcanică, rocă eruptivă, rocă magmatică, rocă sedimentarâ. Acaustobiolit; andezit; aplit; ardezie; argilă, lut, humă (pop.); asfalt; batolit; bauxită; bazalt; biolit; brecie; calcar, piatră-de-var (pop.); caolin; caustobiolit; cărbune, antracit, huilă, lignit, turbă; dacit; diorit, dolomită; filit; fonolit; fosforit; gabro; gnais; granit; granulit; grandiorit; grohotiș; guano; jasp; kimberlit; labradorit; lidită; loess; marmoră; marnă; micașist; migmatită; nisip, obsidian, pegmatit; peridotit; piatră, piatră ponce; pietriș; pirolit; pisolit, porfir; porfirit; radiolarit; riolit; serpentin; sienit; silex; șmirghel; talc, steatit; trahit; tuf, tufit. Mină, baie (reg.), carieră. Petrografie; litologie, Petrologie. Petrograf. V. mineral.

acvifuge, roci ∼ (hidro.), despre un agregat natural (rocă), compact, lipsit de pori, dar afectat de fisuri prin care poate circula apa; ex. r.a. magmatice, metamorfice etc.

asociație naturală de roci, (engl.= natural rocks assemblange)1. (petrogr.), totalitatea rocilor care apar într-o reg. și care au provenit dintr-o aceeași sursă (magmă parentală). A. n. r. magmatice grupează roci comagmatice intrusive (vulcanitele dintr-un lanț vulcanic), care se înrudesc prin proprietățile lor; 2. (sedim.), totalitatea dep. care se acumulează succesiv într-un baz. de sedimentare și într-o anumită etapă a evoluției sale. A. n. r. sedimentare oferă indicații asupra condițiilor tectostructurale în care a fost plasat baz. (zonă de craton sau zonă de orogen, zonă de rift, zonă de subducție, zonă de coliziune) și asupra paleomediilor de sedi-mentare. Flișul, molasa constitue a. n. r. plasate în bazine mobile din zone de subducție. Sin. asociație litologică.

clastic, roci ~ (e), (engl.= clastic, clastic rocks) despre un produs obținut prin fragmentare sau spargere în urma unor procese de dezagregare (→ epiclastic), a unor explozii vulcanice (→ piroclastic) sau a unor procese de deformare mecanică (→ cataclastic); termenul este folosit mai frecvent în domeniul sedimentar pentru a defini constituenții c. (alogeni) ai rocilor detritice (epiclastice ).

arată toate definițiile

Intrare: roca
roca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Roca
nume propriu (I3)
  • Roca
Intrare: rocă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ro
  • roca
plural
  • roci
  • rocile
genitiv-dativ singular
  • roci
  • rocii
plural
  • roci
  • rocilor
vocativ singular
plural