24 de definiții pentru ridiche

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum).Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Lat. radicula.

ridiche sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) rădi (Pl și: rădici), răd~ (Pl: rădiche), rădiclă (Pl: rădicle), rădi (Pl: rădite, rădiți), rădiță (Pl: rădițe, rădiți), red~, ~chie (Pl și: ~chii), ~i (Pl: ~iți), ~iță / Pl: ~ichi, (reg) ~ / E: ml radicula] 1 (Șîs ~ de lună (sau roșie), ~ neagră (sau de iarnă), ~ albă (sau de vară), ~ de bere, ~ de grădină, ~tomnatică reprezentând diferite varietăți) Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă și cu frunze mari, adânc crestate (Raphanus sativus). 2 Rădăcina comestibilă a ridichii [1] (1). 3 (Rar; îe) A freca (cuiva) ~a (la nas) A bate rău (pe cineva). 4 (Fam; îae) A-i face cuiva greutăți. 5 (Fam; îae) A certa aspru pe cineva. 6 (Îe) A freca ~ (pe cineva) A bate rău pe cineva. 7 (Îe) A tunde ~ (pe cineva) A tunde la piele. 8 (Fig) Copil plăpând. 9 (Gmț) Elev din clasele mici Cf boboc (12), pufan. 10 (Îc) ~-sălbatică Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, lungă și subțire, cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui, dăunătoare plantelor de cultură Si: (reg) ridichioară (5), rapiță (ll)-de-ogoare (Raphanus raphanistrum). 11 (Bot; îae) Muștar de câmp (Sinapis arvensis). 12 (Reg; pan) Suport de lemn ascuțit la unul dintre capete (cel care intră în pământ) în care se fixează nicovala pe care se bate coasa.

  1. în original, ridichei Octavian Mocanu

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ◊ Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum).Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor avînd la baza tulpinii un tubercul cărnos, comestibil (Raphanus sativus). Prin verdețuri, poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. Dar pe ea unde-o găsea? La surcele-n bătătură La cepele din grădină De ridichi cu poala plină. TEODORESCU, P. P. 539. ◊ Ridiche-de-lună = ridiche cu tuberculi mici, rotunzi sau lungăreți, cu coaja albă sau roșie. Ridiche-neagră (sau -de-iarnă) = ridiche cu tubercul mare, rotund sau lunguieț și cu coaja mai groasă, de culoare neagră. ♦ Rădăcina comestibilă a ridichii. Crenvurști cu hrean, salate de boeuf, regale și ridichi-negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48. ◊ Expr. (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate zdravăn (pe cineva). Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș, după cum i se cuvenea. ISPIRESCU, L. 108; b) a-i face (cuiva) greutăți, mizerii. Vorbeau tare, să audă conservatorii: azi le frecăm ridichea numărul unu! Am adunat documente. PAS, L. I 281. – Variantă: (Munt., Olt.) ridíchie, ridichii, s. f.

RIDÍCHE ~i f. 1) Plantă erbacee legumicolă, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivată pentru rădăcina ei comestibilă. 2) Rădăcina acestei plante. ◊ ~ de lună ridiche cu rădăcina rotundă sau alungită, cu coajă roșie sau albă, recoltată primăvara timpuriu. ~ neagră (~ -de-toamnă sau ~ -de-iarnă) ridiche cu rădăcina rotundă, având coaja groasă, de culoare neagră, recoltată toamna târziu. ~-sălbatică plantă erbacee necultivată, cu rădăcina lungă și subțire, cu tulpina păroasă, cu frunze alterne, ovale și cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula

ridiche f. 1. plantă cu rădăcină rotunjită ce se mănâncă crudă (Raphanus sativus); 2. fam. spinare: a freca ridichea cuiva ISP. [Și rădiche = lat. RADICULA].

RIDÍCHIE s. f. v. ridiche.

rîdíche (est) și ridíche (vest) f. (lat. radicula, *radîcla, dim. d. radix, radicis, rădăcină [format ca și păturniche, ureche, curechĭ]; it. radicchio, cicoare, sard. raiga. Din rom. vine rus rĭédĭka, hrean. Germ. rettig vine d. lat. Ngr. radiki, cĭcoare, vine d. it. Forma actuală rădiche din nord e maĭ degrabă o întoarcere la ă, ca și în rădic. V. rădăcină, radiculă). O plantă cruciferă a căreĭ rădăcină cărnoasă se mănîncă crudă cu sare (ráphanus sativus). Fig. Fam. A freca cuĭva rîdichea, a-l face să joace cum vreĭ tu, a-l trata aspru, a-l bate. – Rîdichea e originară din Asia. Pin cultură s’aŭ obținut o mulțime de varietățĭ, dintre care maĭ cunoscute sînt rîdichea neagră, mare, și rîdichile de lună, micĭ, albe saŭ roșiĭ și violete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ridiche s. f., art. ridichea, g.-d. art. ridichii; pl. ridichi

ridiche s. f., art. ridichea, g.-d. art. ridichii; pl. ridichi, art. ridichile

ridíche s. f., art. ridíchea, g.-d. art. ridíchii; pl. ridíchi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIDÍCHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sativus) (prin Ban.) rotcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioară, rapiță sălbatică.

RIDICHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sativus) (prin Ban.) rotcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioară, rapiță sălbatică.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ridíche (ridíchi), s. f. – Plantă (Raphanus sativus). – Var. rădiche. Lat. radῑcŭla „radiculă” (Pușcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchiongr. ῥαδίϰι „un tip de buruiană” › tc. radikia, alb. radhikje „cicoare”. Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky „lăptucă” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puțin probabilă. – Der. ridichioară, s. f. (cerențel, Geum urbanum).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RIDÍCHE (lat. radicula) s. f. Plantă legumicolă anuală (varietatea r. de lună) sau bienală (r. neagră) din familia brasicacee, cu rădăcina sferică sau conică alungită, cărnoasă, comestibilă, cu coaja albă, roșie, violacee sau neagră, și cu frunze mari, adânc crestate (Raphanus sativus) cu valoare alimentară ridicată. R. neagră conține zaharuri, săruri minerale, uleiuri eterice, vitamina C și are însușiri antiscorbutice, antitusive, sedative și diuretice. ◊ R. sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită cu peri rigizi, cu frunze pețiolate, obovat-lanceolate și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva). 2. a critica (pe cineva), a certa aspru (pe cineva).

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

Intrare: ridiche
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ridiche
  • ridichea
plural
  • ridichi
  • ridichile
genitiv-dativ singular
  • ridichi
  • ridichii
plural
  • ridichi
  • ridichilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ridichie
  • ridichia
plural
  • ridichii
  • ridichiile
genitiv-dativ singular
  • ridichii
  • ridichiei
plural
  • ridichii
  • ridichiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ridiche, ridichisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Prin verdețuri, poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. DLRLC
    • format_quote Dar pe ea unde-o găsea? La surcele-n bătătură La cepele din grădină De ridichi cu poala plină. TEODORESCU, P. P. 539. DLRLC
    • 1.1. Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). DEX '09
    • 1.2. Ridiche-de-lună = ridiche cu tuberculi mici, rotunzi sau lungăreți, cu coaja albă sau roșie. DLRLC
    • 1.3. Ridiche-neagră (sau -de-iarnă) = ridiche cu tubercul mare, rotund sau lunguieț și cu coaja mai groasă, de culoare neagră. DLRLC
    • 1.4. prin restricție Rădăcina comestibilă a plantei. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Crenvurști cu hrean, salate de boeuf, regale și ridichi-negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48. DLRLC
    • chat_bubble familiar A freca (cuiva) ridichea = a bate tare (pe cineva). DEX '09 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș, după cum i se cuvenea. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
    • chat_bubble familiar A freca (cuiva) ridichea = a critica, a certa aspru (pe cineva). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A freca (cuiva) ridichea = a-i face (cuiva) greutăți, mizerii. DLRLC
      • format_quote Vorbeau tare, să audă conservatorii: azi le frecăm ridichea numărul unu! Am adunat documente. PAS, L. I 281. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.