Definiția cu ID-ul 929903:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor avînd la baza tulpinii un tubercul cărnos, comestibil (Raphanus sativus). Prin verdețuri, poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. Dar pe ea unde-o găsea? La surcele-n bătătură La cepele din grădină De ridichi cu poala plină. TEODORESCU, P. P. 539. ◊ Ridiche-de-lună = ridiche cu tuberculi mici, rotunzi sau lungăreți, cu coaja albă sau roșie. Ridiche-neagră (sau -de-iarnă) = ridiche cu tubercul mare, rotund sau lunguieț și cu coaja mai groasă, de culoare neagră. ♦ Rădăcina comestibilă a ridichii. Crenvurști cu hrean, salate de boeuf, regale și ridichi-negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48. ◊ Expr. (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate zdravăn (pe cineva). Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș, după cum i se cuvenea. ISPIRESCU, L. 108; b) a-i face (cuiva) greutăți, mizerii. Vorbeau tare, să audă conservatorii: azi le frecăm ridichea numărul unu! Am adunat documente. PAS, L. I 281. – Variantă: (Munt., Olt.) ridíchie, ridichii, s. f.