9 definiții pentru rida


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

rida vr [At: DLR / Pzi: ~dez / E: rid1] A căpăta riduri1 (1).

RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].

RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)

A SE RIDÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feței) A căpăta riduri; a se încreți; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideáză

ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. și pl. rideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

RIDA vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

Intrare: rida
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rida
  • ridare
  • ridat
  • ridatu‑
  • ridând
  • ridându‑
singular plural
  • ridea
  • ridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ridez
(să)
  • ridez
  • ridam
  • ridai
  • ridasem
a II-a (tu)
  • ridezi
(să)
  • ridezi
  • ridai
  • ridași
  • ridaseși
a III-a (el, ea)
  • ridea
(să)
  • rideze
  • rida
  • ridă
  • ridase
plural I (noi)
  • ridăm
(să)
  • ridăm
  • ridam
  • ridarăm
  • ridaserăm
  • ridasem
a II-a (voi)
  • ridați
(să)
  • ridați
  • ridați
  • ridarăți
  • ridaserăți
  • ridaseți
a III-a (ei, ele)
  • ridea
(să)
  • rideze
  • ridau
  • rida
  • ridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)