3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri, ale unei conferințe etc. Copiază pe caietele lor desene ori fac rezumatul povestirilor citite. STANCU, U.R.S.S. 33. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumînd.

REZUMÁT s.n. Reluare pe scurt, scrisă sau orală, a unei lucrări, a unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ♦ În rezumat = pe scurt. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. résumé].

REZUMÁT s. n. redare pe scurt, în scris sau oral, a conținutului unei lucrări, al unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ în ~ = pe scurt. (< fr. résumé)

REZUMÁT ~e n. Prezentare scurtă a conținutului unei lucrări; expunere sumară; compendiu. ◊ În ~ pe scurt. /<fr. résumé

rezumat n. 1. analiză sumară: rezumatul unui discurs; 2. prescurtare: rezumat de istorie.

*rezumát n., pl. e (fr. résumé, d. résumer, a rezuma). Prescurtare, șir de ideĭ exprimate maĭ pe scurt ca extras din aceleașĭ ideĭ exprimate maĭ pe larg: un rezumat istoric. În rezumat, pe scurt, cu alte cuvinte, rezumînd. V. sinaxar.

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A prezenta pe scurt, concis, esențialul dintr-o expunere orală sau scrisă. Deci, pentru a rezuma impresia pe care o produce analiza acestor două capitole de istorie contemporană, dacă Dimitrie Cantemir ni dă știri nouă, el ni dă și știri confuze. IORGA, L. I 329. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... Mă rezum la cîteva chestiuni. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A cuprinde în (sine); a sintetiza, a însuma. Clasicii se chem clasici, pentru că rezumă în ei, cu talentul sau cu geniul, civilizația și calitățile veacului lor. RUSSO, S. 83. ◊ Refl. pas. Cît sînt de fecunde și de variate simțirile și gîndurile ce au putut să se rezume în așa frumoase și felurite concepțiuni. ODOBESCU, S. III 53.

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].

REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer)

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puține cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conține în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma; a comporta; a conține. /<fr. résumer

rezumà v. 1. a reda în puține vorbe: a rezuma o discuțiune; 2. a relua pe scurt cele zise și a conchide.

*rezúm, a v. tr. (fr. résumer, d. lat. resúmere, a relua. V. consum). Redaŭ pe scurt: perorațiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceĭa ce am zis maĭ în ainte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. și pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZUMÁT adj., s. 1. adj. v. prescurtat. 2. s. prescurtare, (înv.) sinopsă, scriere în scurt. (~ al unei cărți.) 3. s. v. sinteză. 4. s. (înv.) prescurt. (În ~...)

arată toate definițiile

Intrare: rezumat (adj.)
rezumat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezumat
  • rezumatul
  • rezumatu‑
  • rezuma
  • rezumata
plural
  • rezumați
  • rezumații
  • rezumate
  • rezumatele
genitiv-dativ singular
  • rezumat
  • rezumatului
  • rezumate
  • rezumatei
plural
  • rezumați
  • rezumaților
  • rezumate
  • rezumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezumat (subst.)
rezumat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezumat
  • rezumatul
  • rezumatu‑
plural
  • rezumate
  • rezumatele
genitiv-dativ singular
  • rezumat
  • rezumatului
plural
  • rezumate
  • rezumatelor
vocativ singular
plural
rezumat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezumat
  • rezumatul
  • rezumatu‑
plural
  • rezumaturi
  • rezumaturile
genitiv-dativ singular
  • rezumat
  • rezumatului
plural
  • rezumaturi
  • rezumaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: rezuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezuma
  • rezumare
  • rezumat
  • rezumatu‑
  • rezumând
  • rezumându‑
singular plural
  • rezu
  • rezumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezum
(să)
  • rezum
  • rezumam
  • rezumai
  • rezumasem
a II-a (tu)
  • rezumi
(să)
  • rezumi
  • rezumai
  • rezumași
  • rezumaseși
a III-a (el, ea)
  • rezu
(să)
  • rezume
  • rezuma
  • rezumă
  • rezumase
plural I (noi)
  • rezumăm
(să)
  • rezumăm
  • rezumam
  • rezumarăm
  • rezumaserăm
  • rezumasem
a II-a (voi)
  • rezumați
(să)
  • rezumați
  • rezumați
  • rezumarăți
  • rezumaserăți
  • rezumaseți
a III-a (ei, ele)
  • rezu
(să)
  • rezume
  • rezumau
  • rezuma
  • rezumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)