rezulta vi [At: MN (1836), 54¹/4 / S și: resu~ / Pzi: 3 rezultă / E: fr résulter] 1 A apărea drept consecință logică Si: a reieși, a urma. 2 A se obține. 3 (Mat; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat în urma unor calcule Si: a da, a ieși.

REZULTA, pers. 3 rezultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea drept consecință logică; a reieși, a decurge din... Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. ♦ (Mat.; mai ales la calcule aritmetice) A ieși, a rămîne.

REZULTA vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămîne (la o operație). [P.i. 3 rezultă. / < fr. résulter].

REZULTA vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)

A REZULTA pers. 3 rezultă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă.

*rezúlt, a -á v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ? cu ce ne alegem? V. răsalt.

rezulta (a ~) vb., ind. prez. 3 rezultă, imperf. 3 pl. rezultau; conj. prez. 3 să rezulte

rezulta (a ~) vb., ind. prez. 3 rezultă

rezulta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezultă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezulte

rezult.

REZULTA vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

REZULTA vb. 1. a decurge, a proveni, a reieși, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. a reieși, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că...)