12 definiții pentru rezulta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea drept consecință logică; a reieși, a decurge din... Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împrejurările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. ♦ (Mat.; mai ales la calcule aritmetice) A ieși, a rămîne.

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter)

A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieși. /<fr. résulter

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă.

*rezúlt, a v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ? cu ce ne alegem? V. răsalt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúlte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

REZULTA vb. 1. a decurge, a proveni, a reieși, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 4. a reieși, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

Intrare: rezulta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezulta
  • rezultare
  • rezultat
  • rezultatu‑
  • rezultând
  • rezultându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rezultă
(să)
  • rezulte
  • rezulta
  • rezultă
  • rezultase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rezultă
(să)
  • rezulte
  • rezultau
  • rezulta
  • rezultaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)