rezon sn [At: VÂRNAV, F.M. I, 20 / S și: reson / Pl: ~oane, ~uri / E: fr raison] (Înv) 1 Rațiune (1). 2 (Îe) A pune (pe cineva) Ia (sau înv, la) ~ A învăța minte (pe cineva). 3 (Nob; îe) A-și ieși din ~ A-și ieși din minți. 4 Argument (1). 5 Cauză 6 Dreptate (6). 7 (Îe) A avea ~ A avea dreptate. 8 (Mat; nob) Rația unei progresii.

REZON, rezoane, s. n. (Franțuzism învechit, astăzi numai glumeț) 1. Îndreptățire, justificare, motiv, temei. Nu s-a gîndit Toader de loc să arunce mănușa lui Gavrilă Țonțoroi, pentru simplul rezon că Toader, mai întîi, n-are mănuși. HOGAȘ, DR. II 190. Nu-i aceea; este un alt rezon... Eu sînt strein, fără hîrtii. NEGRUZZI, S. III 234. Căci acesta mai cu seamă fu rezonul cel mai mare. ALEXANDRESCU, M. 170. 2. Rațiune, judecată dreaptă. De să caută rezonul și dreptatea de se ține. PANN, P. V. II 23. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrînge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. Începe să devină primejdios și trebuiește pus la rezon. C. PETRESCU, R. DR. 221. ♦ (Eliptic, subînțelegîndu-se verbul «a avea») Ai dreptate, just! Eu am ambiț, domnule, cînd e vorba la o adică de onoarea mea de familist. (Ipingescu:) Rezon! CARAGIALE, O. I 44.

REZON ~oane n. Temei justificativ (al unei acțiuni sau atitudini); bază rațională. A avea ~. ◊ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison

rezon n. 1. dreptate: rezon! așa-i! cu drept cuvânt! CAR.; 2. motiv: asta n’ar fi un rezon AL. (= fr. raison).

*rezón n., pl. oane (rus. rezón, d. fr. raison, d. lat. rátio, -ónis, rațiune. Cp. cu sezon). Barb. Rațiune, motiv: nu e nicĭ un rezon de a pleca. Dreptate în ceĭa ce susțiĭ: aĭ rezon.

rezon (înv.) s. n., pl. rezoane

rezon (înv.) s. n., pl. rezoane

rezon s. n., pl. rezoane

REZON s. v. argument, cauză, considerent, dreptate, îndreptățire, judecată, justețe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motivație, pricină, prilej, raționament, rațiune, temei, temeinicie.

rezon s. v. ARGUMENT. CAUZĂ. CONSIDERENT. DREPTATE. ÎNDREPTĂȚIRE. JUDECATĂ. JUSTEȚE. JUSTIFICARE. MINTE. MOBIL. MOTIV. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. PRICINĂ. PRIJEL. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. TEMEI. TEMEINICIE.

Rezon! – exclamație mereu repetată de ipistatul Nae Ipingescu, personaj din comedia O noapte furtunoasă de Caragiale (act. I, sc. 1, act. II, sc, 4 etc.). Cuvîntul, de origine franceză, înseamnă: „așa e, ai dreptate!” și e folosit de obicei în glumă, în ironie, cu nuanța lui caragialească. LIT.