16 definiții pentru reziduu rezidiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u.Var.: rezídiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u.Var.: rezídiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.

reziduu sn [At: MARIN, PR. I, 53/31 / P: ~du-u / V: ~diu (Pl: rezidui)[1], resid / Pl: ~ri, ~duri / E: fr résiduu, lat residuum] 1 Restul care rămâne de la o operație de prelucrare chimică sau fizică a unui material brut. 2 Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. 3 (Îs) ~ri furajere Deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor.

  1. Formă de plural neverosimilă, probabil greșită. — gall

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare chimică a unui material; materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. – Pronunțat: -du-u.Pl. și: reziduri (BOGZA, A. Î. 66).

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u.Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum).

REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus].

REZÍDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum)

REZÍDUU ~ri n. 1) Rămășiță provenită în urma prelucrării chimice sau fizice a unui material brut. 2) Depunere solidă pe fundul sau pe pereții unor recipiente în care se păstrează lichide. [G.-D. -du-u] /<lat. residiuum, fr. résidu

reziduu n. ceeace rămâne dintr’o substanță supusă unei acțiuni chimice.

*rezíduŭ n., pl. duurĭ (lat. residuum, d. re-sídere, a se lăsa la fund, d. sidere, a se așeza. V. șed). Rămășiță, rest: cenușa e reziduu arderiĭ lemnelor. Drojdie: reziduu s’a depus la fund.

REZÍDIU s. n. v. reziduu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

rezíduu s. n. (sil. -du-u), art. rezíduul; pl. rezíduuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REZÍDUU (< lat., fr.) s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare fizică sau chimică a unui material brut (ex. păcura, cenușa etc.). (PEDOL.) R. fix = conținutul total de săruri solubile din soluția solului, exprimat în procente sau în mg/100 g sol. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare; inutil, inutilizabil.

Intrare: reziduu
  • silabație: -du-u
substantiv neutru (N51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reziduu
  • reziduul
  • reziduu‑
plural
  • reziduuri
  • reziduurile
genitiv-dativ singular
  • reziduu
  • reziduului
plural
  • reziduuri
  • reziduurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N41)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reziduu
  • reziduul
  • reziduu‑
plural
  • reziduri
  • rezidurile
genitiv-dativ singular
  • reziduu
  • reziduului
plural
  • reziduri
  • rezidurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N49)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezidiu
  • rezidiul
  • rezidiu‑
plural
  • rezidiuri
  • rezidiurile
genitiv-dativ singular
  • rezidiu
  • rezidiului
plural
  • rezidiuri
  • rezidiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)