15 definiții pentru reziduu rezidiu

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u.Var.: rezídiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u.Var.: rezídiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare chimică a unui material; materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. – Pronunțat: -du-u.Pl. și: reziduri (BOGZA, A. Î. 66).

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u.Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum).

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

rezíduu s. n. (sil. -du-u), art. rezíduul; pl. rezíduuri

REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus].

REZÍDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum)

REZÍDUU ~ri n. 1) Rămășiță provenită în urma prelucrării chimice sau fizice a unui material brut. 2) Depunere solidă pe fundul sau pe pereții unor recipiente în care se păstrează lichide. [G.-D. -du-u] /<lat. residiuum, fr. résidu

reziduu n. ceeace rămâne dintr’o substanță supusă unei acțiuni chimice.

*rezíduŭ n., pl. duurĭ (lat. residuum, d. re-sídere, a se lăsa la fund, d. sidere, a se așeza. V. șed). Rămășiță, rest: cenușa e reziduu arderiĭ lemnelor. Drojdie: reziduu s´a depus la fund.

REZÍDIU s. n. v. reziduu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REZÍDUU (‹ lat., fr.) s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare fizică sau chimică a unui material brut (ex. păcura, cenușa etc.). (PEDOL.) R. fix = conținutul total de săruri solubile din soluția solului, exprimat în procente sau în mg/100 g sol. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare; inutil, inutilizabil.

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.

Intrare: reziduu
reziduu
substantiv neutru (N51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reziduu reziduul
plural reziduuri reziduurile
genitiv-dativ singular reziduu reziduului
plural reziduuri reziduurilor
vocativ singular
plural
reziduu
substantiv neutru (N41) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reziduu reziduul
plural reziduri rezidurile
genitiv-dativ singular reziduu reziduului
plural reziduri rezidurilor
vocativ singular
plural
rezidiu
substantiv neutru (N49) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezidiu rezidiul
plural rezidiuri rezidiurile
genitiv-dativ singular rezidiu rezidiului
plural rezidiuri rezidiurilor
vocativ singular
plural