12 definiții pentru rezervor rezervoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide, de materiale granulare sau pulverulente. Nu ajunsese să-și încheie ziua de lucru numai cu motorina cu care își încărcase rezervorul. MIHALE, O. 93. Într-o zi, sirenele fabricilor au sunat nebunește, cum nu mai sunaseră niciodată pînă atunci, chiar cînd luau foc rezervoarele cu benzină. BOGZA, C. O. 308. Tocuri de scris cu două cerneliapeși butonul aci, scrie cu roșu; apeși dincoace, curge din rezervor cerneală albăstrie. C. PETRESCU, C. V. 128. ◊ Fig. Materia e imensul rezervor de energie al naturii. MARINESCU, P. A. 36. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a le folosi în scopuri tehnice (irigație, navigație, producere de forță etc.).

REZERVÓR s.n. Bazin, vas care servește la depozitarea sau la acumularea unui fluid. ♦ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu spre a fi folosite în scopuri tehnice. [Cf. fr. réservoir].

REZERVÓR s. n. 1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid. ♦ toc ~ = stilou. 2. depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite în scopuri tehnice. 3. (anat.) veziculă în care se adună produsele lichide de dezasimilație. (< fr. réservoir)

REZERVÓR ~oáre n. 1) Recipient pentru depozitarea fluidelor, a materialelor pulverulente sau granulare. ◊ Toc ~ stilou. 2) Bazin pentru colectarea apelor și folosirea lor în scopuri tehnice (irigație, navigație, producere de energie etc.). /<fr. réservoir

*rezervóriŭ n. (fr. réservoir). Depozit de lichid (apă, cerneală ș. a.) ținut în rezervă p. caz de nevoĭe: rezervoriu de apă al uneĭ corăbiĭ, rezervoriu de cerneală al unuĭ condeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervór s. n., pl. rezervoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZERVÓR s. bazin. (~ pentru lichide.)

REZERVOR s. bazin. (~ pentru lichide.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REZERVOR DE PROPERGOL container montat pe aeronavă sau dispus în infrastructura unui aerodrom în care sunt stocați propergolii (v.). Aeronavele prezintă rezervoare de propergol cu structuri rigide, cu sisteme de asigurare a etanșeității și de presurizare, cu pereți interiori compartimentați care reduc oscilațiile fluidelor conținute în timpul funcționării motoarelor. Pentru motoarele-rachetă cu propergoli solizi, acceleratoarele de start și uneori motoare-rachetă cu propergoli lichizi se utilizează rezervoare de propergol exterioare. Rezervoarele suplimentare, au formă aerodinamică, sunt acroșate în exteriorul aparatului, sub aripă sau la extremitățile acestora și sunt utilizate la mărirea distanței de zbor, putând fi largate după consumarea combustibilului conținut.

Intrare: rezervor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervor
  • rezervorul
  • rezervoru‑
plural
  • rezervoare
  • rezervoarele
genitiv-dativ singular
  • rezervor
  • rezervorului
plural
  • rezervoare
  • rezervoarelor
vocativ singular
plural
rezervoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervoriu
  • rezervoriul
  • rezervoriu‑
plural
  • rezervorii
  • rezervoriile
genitiv-dativ singular
  • rezervoriu
  • rezervoriului
plural
  • rezervorii
  • rezervoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rezervor rezervoriu

  • 1. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente.
    surse: DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Nu ajunsese să-și încheie ziua de lucru numai cu motorina cu care își încărcase rezervorul. MIHALE, O. 93.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi, sirenele fabricilor au sunat nebunește, cum nu mai sunaseră niciodată pînă atunci, chiar cînd luau foc rezervoarele cu benzină. BOGZA, C. O. 308.
      surse: DLRLC
    • Tocuri de scris cu două cerneli – apeși butonul aci, scrie cu roșu; apeși dincoace, curge din rezervor cerneală albăstrie. C. PETRESCU, C. V. 128.
      surse: DLRLC
    • figurat Materia e imensul rezervor de energie al naturii. MARINESCU, P. A. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Toc rezervor = stilou
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. anatomie Veziculă în care se adună produsele lichide de dezasimilație.
    surse: MDN '00

etimologie: