3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

revoluționa vt [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr révolutionner] 1 A aduce în stare de revoluție (1). 2 A îndemna la revoluție (1). 3 A transforma brusc și din temelii Si: a schimba.

revoluționar, ~ă [At: AR (1830), 3 712/3 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr révolutionnaire] 1 a Care ține de revoluție (1). 2 a Care se referă la revoluție (1). 3 Care aderă la revoluție sau propagă revoluția (1). 4 a (Fig) Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu. 5 smf Partizan al revoluției (1) Vz adept (1). 6 smf Participant la o revoluție (1). 7 smf Răzvrătit (1). 8 Inițiator al unor transformări radicale într-un anumit domeniu.

revoluționer, ~ă a vz revoluționar

REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la popoare, clase sociale, colectivități de oameni etc.) A aduce în stare de revoluție, a îndemna la revoluție. În cale, în toate părțile, Mihai revoluționa popoarele și le silea... a se uni cu armia sa. BĂLCESCU, O. II 233. 2. A schimba radical, a transforma de obicei brusc și din temelie. Aburul și mașinile au transformat manufactura în industrie modernă, revoluționînd întreaga temelie a societății burgheze.

REVOLUȚIONÁR2, -Ă, revoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la revoluție. Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424.

REVOLUȚIONÁR1, -Ă, revoluționari, -e, adj. 1. Care ține de revoluție, care e în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție, care propagă revoluția. Fără teorie revoluționară nu poate să existe nici mișcare revoluționară. LENIN, O. V 355. I-a adus știrea că la Izlaz a izbucnit revoluția, că s-a numit acolo un guvern revoluționar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [«Noi vrem pămînt»] e una din cele mai revoluționare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; care e în stare să schimbe situația veche. Republicanul și democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluționară, care să nu se ocupe de biografiile principilor, ci de instituțiile poporului. SADOVEANU, E. 54.

REVOLUȚIONÁ vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].

REVOLUȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].

REVOLUȚIONÁ vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)

REVOLUȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)

A REVOLUȚIONÁ ~éz tranz. 1) (mase de oameni) A pregăti la luptă revoluționară. 2) (stări de lucruri) A schimba radical; a transforma din temelie. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionner

REVOLUȚIONÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de revoluție; propriu revoluției. Situație ~ă. 2) Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluții. Mișcare ~ă. 3) Care este stabilit de revoluție; menit să consolideze biruința revoluției. Grup ~. 4) fig. Care revoluționează un domeniu de activitate. Transformări ~e în producție. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

REVOLUȚIONÁR2 ~i m. 1) Adept al unei revoluții. 2) Persoană care participă la o revoluție. 3) Persoană care a inițiat o transformare radicală într-un domeniu de activitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

revoluționà v. 1. a agita o revoluțiune; 2. fig. a turbura profund, a transforma.

revoluționar a. ce ține de revoluțiunile politice. ║ m. partizan al revoluțiunilor.

*revoluționár, -ă adj. (fr. révolutionnaire). De revoluțiune politică, de răscoală: principiĭ revoluționare. Partizan al revoluțiuniĭ, ĭubitor de răscoală: demagogu în opozițiune e revoluționar.

*revoluționéz v. tr. (fr. révolutionner). Fac marĭ schimbărĭ în spirite, în știință: descoperirea Americiiĭ a revoluționat lumea.

arată toate definițiile

Intrare: revoluționară
revoluționară substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoluționa
  • revoluționara
plural
  • revoluționare
  • revoluționarele
genitiv-dativ singular
  • revoluționare
  • revoluționarei
plural
  • revoluționare
  • revoluționarelor
vocativ singular
plural
Intrare: revoluționa
  • silabație: -ți-o- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revoluționa
  • revoluționare
  • revoluționat
  • revoluționatu‑
  • revoluționând
  • revoluționându‑
singular plural
  • revoluționea
  • revoluționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revoluționez
(să)
  • revoluționez
  • revoluționam
  • revoluționai
  • revoluționasem
a II-a (tu)
  • revoluționezi
(să)
  • revoluționezi
  • revoluționai
  • revoluționași
  • revoluționaseși
a III-a (el, ea)
  • revoluționea
(să)
  • revoluționeze
  • revoluționa
  • revoluționă
  • revoluționase
plural I (noi)
  • revoluționăm
(să)
  • revoluționăm
  • revoluționam
  • revoluționarăm
  • revoluționaserăm
  • revoluționasem
a II-a (voi)
  • revoluționați
(să)
  • revoluționați
  • revoluționați
  • revoluționarăți
  • revoluționaserăți
  • revoluționaseți
a III-a (ei, ele)
  • revoluționea
(să)
  • revoluționeze
  • revoluționau
  • revoluționa
  • revoluționaseră
Intrare: revoluționar (adj.)
revoluționar adjectiv
  • silabație: -ți-o- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoluționar
  • revoluționarul
  • revoluționaru‑
  • revoluționa
  • revoluționara
plural
  • revoluționari
  • revoluționarii
  • revoluționare
  • revoluționarele
genitiv-dativ singular
  • revoluționar
  • revoluționarului
  • revoluționare
  • revoluționarei
plural
  • revoluționari
  • revoluționarilor
  • revoluționare
  • revoluționarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)