REVOLUȚIONAR¹, -Ă, revoluționari, -e, adj. 1. Care ține de revoluție, care e în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție, care propagă revoluția. Fără teorie revoluționară nu poate să existe nici mișcare revoluționară. LENIN, O. V 355. I-a adus știrea că la Izlaz a izbucnit revoluția, că s-a numit acolo un guvern revoluționar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [«Noi vrem pămînt»] e una din cele mai revoluționare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; care e în stare să schimbe situația veche. Republicanul și democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluționară, care să nu se ocupe de biografiile principilor, ci de instituțiile poporului. SADOVEANU, E. 54.