revoltat, ~ă a [At: CR (1830), 156/20 / Pl: ~ați, ~e / E: revolta] 1-2 smf, a Răzvrătit. 3 a Indignat.

REVOLTAT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Cuprins de revoltă, indignat. El, revoltat, se uită țintă în ochii ei scînteietori. D. ZAMFIRESCU, R. 48. Pentru-a mă plînge de soarta mea nemeritată, Eu voi lăsa ca să vorbească o conștiință revoltată. MACEDONSKI, O. I 218. 2. Răsculat, răzvrătit.

REVOLTAT, -Ă adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. [< revolta].

*revoltát, -ă s. Care e în revoltă, răsculat. Nemulțămit de soartă: oameniĭ mediocri trecuțĭ pin școale prea înalte pentru eĭ ajung niște revoltațĭ.

revolta [At: AR (1830), 20/2 / V: (înv) ~ti / Pzi: revolt, (înv) ~tez, 3 și (înv) revoaltă / E: fr révolter] 1-2 vtr A se răzvrăti (4-5). 3-4 vrt A fi sau a face să fie cuprins de revoltă (1-2) Si: a (se) indigna.

revolti v vz revolta

REVOLTA, revolt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119.

REVOLTA vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revolt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].

REVOLTA vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)

A SE REVOLTA mă revolt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter

revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.

*revólt, a -á v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.

revolta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revolt, 2 sg. revolți, 3 revoltă; conj. prez. 1 sg. să revolt, 3 să revolte

revolta (a ~) vb., ind. prez. 3 revoltă

revolta vb., ind. prez. 1 sg. revolt, 3 sg. și pl. revoltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revolte

REVOLTAT adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. indignat.

REVOLTAT adj., s. 1. adj., s. răsculat, răzvrătit, rebel, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.) 2. adj. indignat, scandalizat. (Om ~.)

REVOLTA vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.

REVOLTA vb. 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)