2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

REVIGORÁRE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

REVIGORÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].

revigoráre s. f. Înviorare ◊ „Prin publicarea acestor teze de doctorat se poate observa o revigorare a criticii de tip universitar.” Argeș 9/73 p. 5. ◊ „[...] o binevenită (chiar dacă nu suficient încă) revigorare a interesului pentru dramaturgia interbelică.” Cont. 9 VII 76 p. 9 (din revigora; DN3)

REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

revigora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr revigorer] (Frm) A reda vigoarea Si: a învigora.

REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.

REVIGORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].

REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)

revigorá vb. I A înviora ◊ „[...] fumătorii care renunță la fumat se nasc a doua oară, organismul lor se revigorează ca prin miracol.” I.B. 4 I 74 p. 1. ◊ „La Anticariat deocamdată nimic nou; poate ar trebui întreprins ceva spre a fi revigorate Anticariatele.” Săpt. 24 I 75 p. 3 (din fr. revigorer; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)

A REVIGORÁ ~éz tranz. A trezi din amorțeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări

revigoráre s. f., pl. revigorări

*revigora (a ~) vb., ind. prez. 3 revigorea

revigorá vb., ind. prez. 1 sg. revigoréz, 3 sg. și pl. revigoreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVIGORÁRE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.)

REVIGORÁ vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puțin după răul avut.)

Intrare: revigorare
revigorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revigorare
  • revigorarea
plural
  • revigorări
  • revigorările
genitiv-dativ singular
  • revigorări
  • revigorării
plural
  • revigorări
  • revigorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: revigora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revigora
  • revigorare
  • revigorat
  • revigoratu‑
  • revigorând
  • revigorându‑
singular plural
  • revigorea
  • revigorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revigorez
(să)
  • revigorez
  • revigoram
  • revigorai
  • revigorasem
a II-a (tu)
  • revigorezi
(să)
  • revigorezi
  • revigorai
  • revigorași
  • revigoraseși
a III-a (el, ea)
  • revigorea
(să)
  • revigoreze
  • revigora
  • revigoră
  • revigorase
plural I (noi)
  • revigorăm
(să)
  • revigorăm
  • revigoram
  • revigorarăm
  • revigoraserăm
  • revigorasem
a II-a (voi)
  • revigorați
(să)
  • revigorați
  • revigorați
  • revigorarăți
  • revigoraserăți
  • revigoraseți
a III-a (ei, ele)
  • revigorea
(să)
  • revigoreze
  • revigorau
  • revigora
  • revigoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revigorare, revigorărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a revigora. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: înviorare
etimologie:
  • vezi revigora DEX '09 DEX '98 DN

revigora, revigorezverb

  • 1. Înviora. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: înviora
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.