revigora vb. I A înviora ◊ „[...] fumătorii care renunță la fumat se nasc a doua oară, organismul lor se revigorează ca prin miracol.” I.B. 4 I 74 p. 1. ◊ „La Anticariat deocamdată nimic nou; poate ar trebui întreprins ceva spre a fi revigorate Anticariatele.” Săpt. 24 I 75 p. 3 (din fr. revigorer; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)