revers¹ sn [At: RÂND. JUD. 101/19 / V: (îvr) ~vărs / Pl: ~uri / E: lat reversus, fr revers, ger Revers] 1 (Îoc avers) Dos al unei monede, al unei medalii, (pex) al unei foi scrise etc Vz verso. 2 (Fig) Parte nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. 3 (Mil; în lucrările de fortificație) Partea dinspre atacator a șanțului sau a tranșeelor.

revers² sn vz reversale

REVERS, reverse, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. Acolo... se înălța steagul cel mare al țărei, cu capul unui taur înstelat pe o parte și o cruce pe revers. HASDEU, I, V. 141. Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă. ODOBESCU, S. I 355. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unui lucru sau a unei situații. 2. Fig. Aspect, înfățișare (în contrast cu aceea care e de obicei mai cunoscută sau mai obișnuită) a unui lucru, a unei probleme, a unei situații.

REVERS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hîrtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers].

REVERS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

REVERS ~uri n. 1) (în opoziție cu avers) Partea din dos a unui lucru (monedă, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obișnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers

revers n. partea unei monede opusă efigiei: reversul medaliei; fig. partea cea rea a unei persoane sau a unui lucru.

*revérs n., pl. urĭ (fr. revers, d. lat. reversus, întors, d. revértere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu uneĭ monete saŭ uneĭ medaliĭ. Fig. Reversu medaliiĭ, partea cea maĭ puțin frumoasă saŭ maĭ rea a unuĭ lucru.

revărs² sn vz revers¹

reversale ssp [At: BARIȚIU, P. A. I, 225 / V: ~Iii, (rar) revers / E: lm reversales, fr reversales cf lat reversus] 1 Înscris prin care se face o concesie în schimbul alteia. 2 Act prin care cineva se obligă să respecte un angajament. 3 Act prin care un catolic căsătorit cu o persoană de altă confesiune se obliga a-și crește copiii în religia catolică.

reversalii ssp vz reversale

revers s. n., pl. reversuri

revers s. n., pl. reversuri

revers s. n., pl. reversuri

revers, -suri (dosul unei medalii).

REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

REVERS s. dos, (astăzi rar) areșcă. (~ al unei medalii.)

Revers ≠ avers

reversale s. pl. (înv.) înscris prin care se face o concesie pentru alta; act de angajament.