REVELA, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revela vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez, (rar) revel / E: fr révéler, lat revelare] 1 A face cunoscut Si: a arăta (3), a descoperi (14), a destăinui (1), a dezvălui (1). 2 (Rel; rar) A face cunoscut prin inspirație divină. 3 A developa un film fotografic.

REVELA, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

REVELA, revelez, vb. I. Tranz. 1. A face cunoscut, a dezvălui, a descoperi; a destăinui. O împrejurare neașteptată revelă prietenilor pe tînărul poet și-l făcu să debuteze mai curînd decît se aștepta el însuși. CĂLINESCU, E. 96. Creangă revelase în vorbirea poporului și în tezaurul lui de ziceri tipice o bogată vînă a humorului și un larg cîmp de mijloace ale caracterizării literare. VIANU, A. P. 170. Emoțiunile revelează natura esențială a individului. GHEREA, ST. CR. III 211. ◊ Refl. pas. Prestigiul lui, viu încă, se revelase înainte de a-l cunoaște. M. I. CARAGIALE, C. 144. 2. A developa (un film).

REVELA vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].

REVELA vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)

REVELA, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.

A REVELA ~ez tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare

revelà v. 1. a face cunoscut ceeace era ascuns; 2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva; 3. a ieși la lumină: cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.

*revél și -éz, a -á v. tr. (lat. revélo, -áre, d. velum, văl). Descoper, destăĭnuĭesc. Arăt pin inspirațiune, vorbind de Dumnezeŭ față de oamenĭ. Denot, indic, arăt, tradez: carte care revelează un mare talent, cruzimea luĭ Nerone s’a revelat de timpuriŭ. Fac să apară imaginea cufundînd placa fotografică în lichid revelator: a revela un clișeŭ. V. relev.

revela (a ~) (a dezvălui; a developa) vb., ind. prez. 1 sg. revelez, 3 revelează; conj. prez. 1 sg. să revelez, 3 să reveleze

revela (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 revelează

revela vb., ind. prez. 1 sg. revelez, 3 sg. și pl. revelează

REVELA vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.

REVELA vb. 1. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a dezvălui, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.) 4. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.)