2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa.V. revanșa.

REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa.V. revanșa.

revanșare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ări / E: revanșa] (Rar) Întoarcere (cuiva) a binelui sau răului făcut.

REVANȘÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a revanșa. [< revanșa].

REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

revanșa vr [At: BARCIANU / Pzi: ez / E: fr revancher] A întoarce cuiva binele sau răul făcut Si: a-și lua revanșa, a plăti.

REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.

REVANȘÁ vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. revancher].

REVANȘÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)

A SE REVANȘÁ mă ~éz intranz. 1) A-și lua revanșa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-și lua revanșa; a obține o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

revanșáre s. f., g.-d. art. revanșării; pl. revanșări

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșá vb., ind. prez. 1 sg. revanșéz, 3 sg. și pl. revanșeáză, 1 pl. revanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. revanșéze; ger. revanșând

revanșa (ind. prez. 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm, ger. revanșînd)

Intrare: revanșare
revanșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revanșare
  • revanșarea
plural
  • revanșări
  • revanșările
genitiv-dativ singular
  • revanșări
  • revanșării
plural
  • revanșări
  • revanșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: revanșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revanșa
  • revanșare
  • revanșat
  • revanșatu‑
  • revanșând
  • revanșându‑
singular plural
  • revanșea
  • revanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revanșez
(să)
  • revanșez
  • revanșam
  • revanșai
  • revanșasem
a II-a (tu)
  • revanșezi
(să)
  • revanșezi
  • revanșai
  • revanșași
  • revanșaseși
a III-a (el, ea)
  • revanșea
(să)
  • revanșeze
  • revanșa
  • revanșă
  • revanșase
plural I (noi)
  • revanșăm
(să)
  • revanșăm
  • revanșam
  • revanșarăm
  • revanșaserăm
  • revanșasem
a II-a (voi)
  • revanșați
(să)
  • revanșați
  • revanșați
  • revanșarăți
  • revanșaserăți
  • revanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • revanșea
(să)
  • revanșeze
  • revanșau
  • revanșa
  • revanșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)