opțiuni
  • info

10 definiții pentru revanșa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

revanșa vr [At: BARCIANU / Pzi: ~șez / E: fr revancher] A întoarce cuiva binele sau răul făcut Si: a-și lua revanșa, a plăti.

REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.

REVANȘA vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. revancher].

REVANȘA vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)

A SE REVANȘA mă ~ez intranz. 1) A-și lua revanșa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-și lua revanșa; a obține o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă revanșez, 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 1 sg. să mă revanșez, 3 să se revanșeze; imper. 2 sg. afirm. revanșează-te; ger. revanșându-mă

!revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 3 să se revanșeze; ger. revanșându-se

revanșa vb., ind. prez. 1 sg. revanșez, 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. revanșeze; ger. revanșând

revanșa (ind. prez. 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm, ger. revanșînd)

Intrare: revanșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revanșa
  • revanșare
  • revanșat
  • revanșatu‑
  • revanșând
  • revanșându‑
 singular plural
  • revanșează
  • revanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revanșez
 (să)
  • revanșez
  • revanșam
  • revanșai
  • revanșasem
a II-a (tu)
  • revanșezi
 (să)
  • revanșezi
  • revanșai
  • revanșași
  • revanșaseși
a III-a (el, ea)
  • revanșează
 (să)
  • revanșeze
  • revanșa
  • revanșă
  • revanșase
plural I (noi)
  • revanșăm
 (să)
  • revanșăm
  • revanșam
  • revanșarăm
  • revanșaserăm
  • revanșasem
a II-a (voi)
  • revanșați
 (să)
  • revanșați
  • revanșați
  • revanșarăți
  • revanșaserăți
  • revanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • revanșează
 (să)
  • revanșeze
  • revanșau
  • revanșară
  • revanșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revanșa, revanșezverb

  • 1. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. sport A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.