2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVANȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.
REVANȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revanșă sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~șe / E: fr revanche] 1 Răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau (mai rar) răsplată pentru un serviciu făcut cuiva Vz plată, răfuială. 2 (Îs) Spirit de ~ Dorință de răzbunare. 3 (Spt) A doua partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. 4 (Îlv) A-și lua (sau a da cuiva) ~șa A se revanșa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVANȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se răzbună pentru un rău suferit, sau (mai rar) răsplată pentru un serviciu primit. Un demon ascuns îl împingea să-și cîștige o revanșă cît mai urgentă. C. PETRESCU, O. P. I 85. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare. ♦ (Sport) A doua partidă prin care jucătorul sau echipa învinsă încearcă să obțină victoria.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVANȘĂ s.f. 1. Acțiunea prin care cineva se revanșează; (concr.) răzbunare sau răsplată pentru un rău suferit de cineva sau pentru un serviciu făcut. 2. (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a cîștigat într-o competiție anterioară. [< fr. revanche].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVANȘĂ s. f. acțiunea prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit sau răsplată pentru un serviciu făcut de cineva. ◊ (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a câștigat într-o competiție anterioară. (< fr. revanche)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REVANȘĂ ~e f. 1) Acțiune prin care cineva răzbună un rău pricinuit sau răsplătește un bine. ◊ Spirit de ~ dorință nestrămutată de răzbunare; revanșism. A-și lua ~a a plăti cuiva o neplăcere suferită; a-și scoate pârleala. 2) sport Partidă prin care cel învins încearcă să-și biruie adversarul. Meci ~. [G.-D. revanșei] /<fr. revanche
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revanșă f. 1. răsbunare; 2. a doua partidă între doi jucători ce pierzătorul joacă spre a recâștiga; 3. fig. a-și lua revanșa (= fr. revanche).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*revánșă f., pl. e (fr. revanche, d. revancher, a răzbuna, derivat din vencher, var. a luĭ venger, care e lat. vĭndicare și rom. vindecare. V. revindic). Acțiunea de a restitui altuĭa rău (saŭ și binele) făcut: ĭ-am dat revanșa, mi-am luat revanșa (amîndoŭă cu acelașĭ înț.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revanșa vr [At: BARCIANU / Pzi: ~șez / E: fr revancher] A întoarce cuiva binele sau răul făcut Si: a-și lua revanșa, a plăti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVANȘA vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. revancher].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVANȘA vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meci-revanșă s. n. (sport) Meci care are loc în revanșă ◊ „Azi, de la ora 16,30, tot la Floreasca, meciul revanșă.” I.B. 11 XII 85 p. 3. ◊ „Azi, la Reșița, are loc meciul revanșă.” I.B. 24 XI 86 p. 7. ◊ „Meciul revanșă va avea loc sâmbătă, la Suceava.” I.B. 26 VII 89 p. 3 (din meci + revanșă)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE REVANȘA mă ~ez intranz. 1) A-și lua revanșa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-și lua revanșa; a obține o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revanșă s. f., g.-d. art. revanșei; pl. revanșe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
revanșă s. f., g.-d. art. revanșei; pl. revanșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revanșă s. f., g.-d. art. revanșei; pl. revanșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revanșă, pl. revanșe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă revanșez, 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 1 sg. să mă revanșez, 3 să se revanșeze; imper. 2 sg. afirm. revanșează-te; ger. revanșându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 3 să se revanșeze; ger. revanșându-se
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revanșa vb., ind. prez. 1 sg. revanșez, 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. revanșeze; ger. revanșând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revanșa (ind. prez. 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm, ger. revanșînd)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
revanșă, revanșesubstantiv feminin
- 1. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un demon ascuns îl împingea să-și cîștige o revanșă cît mai urgentă. C. PETRESCU, O. P. I 85. DLRLC
- 1.1. Spirit de revanșă = dorință de răzbunare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: revanșism
- 1.2. Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- revanche DEX '09 DEX '98 DN
revanșa, revanșezverb
- 1. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- revancher DEX '09 DEX '98 DN