2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

retușa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ez / E: fr retoucher] 1 A face un retuș unei picturi, unei fotografii etc. 2 (Fig) A corecta.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tablouri, fotografii, p. ext. opere, scrieri, piese) A îndrepta, a corecta; a perfecționa. (Fig.) E soluția adoptată de oameni... Se poate retușa, nu se poate răsturna. C. PETRESCU, Î. II 89.

RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].

RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

retușà v. 1. a îndrepta unele părți ale unui tablou; 2. fig. a corija în genere (= fr. retoucher).

*retușéz v. tr. (fr. retoucher). Îndrept, daŭ ultimu aspect uneĭ fotografiĭ. Fig. Îndrept, perfecționez: a retușa o poemă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retușát adj. m., retușáți; f. sg. retușátă, pl. retușáte

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând

retușa (ind. prez. 3 sg. și pl. retușează, 1 pl. retușăm, ger. retușînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETUȘA vb. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

Intrare: retușat
retușat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retușat
  • retușatul
  • retușatu‑
  • retușa
  • retușata
plural
  • retușați
  • retușații
  • retușate
  • retușatele
genitiv-dativ singular
  • retușat
  • retușatului
  • retușate
  • retușatei
plural
  • retușați
  • retușaților
  • retușate
  • retușatelor
vocativ singular
plural
Intrare: retușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • retușa
  • retușare
  • retușat
  • retușatu‑
  • retușând
  • retușându‑
singular plural
  • retușea
  • retușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • retușez
(să)
  • retușez
  • retușam
  • retușai
  • retușasem
a II-a (tu)
  • retușezi
(să)
  • retușezi
  • retușai
  • retușași
  • retușaseși
a III-a (el, ea)
  • retușea
(să)
  • retușeze
  • retușa
  • retușă
  • retușase
plural I (noi)
  • retușăm
(să)
  • retușăm
  • retușam
  • retușarăm
  • retușaserăm
  • retușasem
a II-a (voi)
  • retușați
(să)
  • retușați
  • retușați
  • retușarăți
  • retușaserăți
  • retușaseți
a III-a (ei, ele)
  • retușea
(să)
  • retușeze
  • retușau
  • retușa
  • retușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)