2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

retușare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ări / E: retușa] 1 Îndreptare, corectarea unei picturi, a unei fotografii, a unei piese tehnice etc. 2 Corectare. 3 (Muz) Stilizare armonică a unei melodii.

RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei.

RETUȘÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei; retuș. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retușa].

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

retușa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ez / E: fr retoucher] 1 A face un retuș unei picturi, unei fotografii etc. 2 (Fig) A corecta.

RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tablouri, fotografii, p. ext. opere, scrieri, piese) A îndrepta, a corecta; a perfecționa. (Fig.) E soluția adoptată de oameni... Se poate retușa, nu se poate răsturna. C. PETRESCU, Î. II 89.

RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].

RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

retușà v. 1. a îndrepta unele părți ale unui tablou; 2. fig. a corija în genere (= fr. retoucher).

*retușéz v. tr. (fr. retoucher). Îndrept, daŭ ultimu aspect uneĭ fotografiĭ. Fig. Îndrept, perfecționez: a retușa o poemă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușáre s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând

retușa (ind. prez. 3 sg. și pl. retușează, 1 pl. retușăm, ger. retușînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETUȘARE s. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: retușare
retușare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retușare
  • retușarea
plural
  • retușări
  • retușările
genitiv-dativ singular
  • retușări
  • retușării
plural
  • retușări
  • retușărilor
vocativ singular
plural
Intrare: retușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • retușa
  • retușare
  • retușat
  • retușatu‑
  • retușând
  • retușându‑
singular plural
  • retușea
  • retușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • retușez
(să)
  • retușez
  • retușam
  • retușai
  • retușasem
a II-a (tu)
  • retușezi
(să)
  • retușezi
  • retușai
  • retușași
  • retușaseși
a III-a (el, ea)
  • retușea
(să)
  • retușeze
  • retușa
  • retușă
  • retușase
plural I (noi)
  • retușăm
(să)
  • retușăm
  • retușam
  • retușarăm
  • retușaserăm
  • retușasem
a II-a (voi)
  • retușați
(să)
  • retușați
  • retușați
  • retușarăți
  • retușaserăți
  • retușaseți
a III-a (ei, ele)
  • retușea
(să)
  • retușeze
  • retușau
  • retușa
  • retușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)