14 definiții pentru retracta

RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscîndu-și greșeala); a nu mai susține ceva, a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. Ei, atunci, poftim, retractez. CAMIL PETRESCU, U. N. 89. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar despre ființe) A se strînge, a se zgîrci, a se contracta. (Fig.) De cum simțea curiozitatea sau indiscreția, consilierul se închidea în armura țepoasă a ariciului, se retracta, se retrăgea în spirala de var, în coaja protectoare a melcului. EFTIMIU, N. 49. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul; a se contracta.

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. retractéz, 3 sg. și pl. retracteáză

RETRACTÁ vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. v. contracta.

A se retracta ≠ a se dilata

RETRACTÁ vb. I. tr. A retrage (o afirmație, un cuvânt etc.); a se lepăda de o faptă, de o atitudine. ♦ refl. (Despre mușchi, tegumente etc.) A se strânge, a se zgârci. ♦ (Despre corpuri) A se contracta. [< fr. rétracter, cf. lat. retractum < retrahere – a retrage].

RETRACTÁ vb. I. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.). II. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci. ◊ (despre materiale) a se contracta. (< fr. rétracter)

A RETRACTÁ ~éz tranz. (opinii împărtășite anterior) A înceta de a mai susține, ca nefiind drept; a retrage. /<fr. rétracter, lat. retractare

A SE RETRACTÁ se ~eáză intranz. (despre țesuturi și organe) A se mișca înapoi, micșorându-și mărimea; a se retrage în interior; a se contracta. /<fr. rétracter, lat. retractare

retractà v. a retrage părerea anterioară, cele zise sau scrise.

*retractéz v. tr. (lat. re-tractare, d. re-tráhere, -tractum, a retrage; fr. rétracter. V. con-tractez, trag, tratez). Trag înapoĭ: melcu îșĭ poate retracta coarnele, pisica îșĭ poate retracta unghiile. Fig. Retrag ceĭa ce am zis orĭ scris, mă reprob singur saŭ cer scuze: calomniatoru șĭ-a retractat calomniile. V. refl. Îmĭ retrag vorbele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RETRACTÁ vb. 1. (fig.) a retráge. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a (se) contracta, a (se) strînge, a (se) zgîrci. (Un țesut care se ~.)

Intrare: retracta
retracta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) retracta retractare retractat retractând singular plural
retractea retractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) retractez (să) retractez retractam retractai retractasem
a II-a (tu) retractezi (să) retractezi retractai retractași retractaseși
a III-a (el, ea) retractea (să) retracteze retracta retractă retractase
plural I (noi) retractăm (să) retractăm retractam retractarăm retractaserăm, retractasem*
a II-a (voi) retractați (să) retractați retractați retractarăți retractaserăți, retractaseți*
a III-a (ei, ele) retractea (să) retracteze retractau retracta retractaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)