9 definiții pentru reticent

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Rar, despre cuvinte) Care lasă să se înțeleagă că ar mai fi ceva de spus, că s-a trecut ceva sub tăcere.

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticént adj. m., pl. reticénți; f. sg. reticéntă, pl. reticénte

RETICÉNT adj. v. reținut.

RETICÉNT, -Ă adj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent].

RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent)

RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent

Intrare: reticent
reticent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reticent reticentul reticentă reticenta
plural reticenți reticenții reticente reticentele
genitiv-dativ singular reticent reticentului reticente reticentei
plural reticenți reticenților reticente reticentelor
vocativ singular
plural