restricție sf [At: CR (1848), 34²/58 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr restriction, lat restrictio, -onis] 1 Măsură care limitează un drept, o libertate etc. Si: restrângere (1). 2 (Îlav) Fără (nici o) ~ Fără rezerve Si: pe deplin (2).

RESTRICȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. Dreptul său nu este mărginit decît prin restricțiile prevăzute de toate legislațiile reclamate în interesul comun. KOGĂLNICEANU, S. A. 151. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve, pe de-a-ntregul, deplin. Nu-ți cer decît să-ți îndeplinești misiunea. Fără nici o rezervă, fără de nici o restricție. C. PETRESCU, C. V. 109. – Variantă: restricțiune (GHEREA, ST. CR. II 297) s. f.

RESTRICȚIE s.f. Măsură de restrîngere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].

RESTRICȚIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♦ fără ~ = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)

RESTRICȚIE ~i f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăți; îngrădire. ~ de circulație. ◊ Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricției; Sil. -ți-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis

restricțiune sf vz restricție

RESTRICȚIUNE s.f. v. restricție.

restricți(un)e f. condițiune ce restrânge; restricțiune mentală, rezervă făcută într’un mod tacit despre o parte ce se cugetă spre a înșela persoana cu care se vorbește.

*restricțiúne f. (lat. restrictio, -ónis). Restrîngere, condițiune care restrînge: a te supune fără restricțiunĭ. Restricțiune mentală, rezervă saŭ gînd ascuns pin care restrîngĭ înțelesu declarațiuniĭ tăle, adică acțiunea de a minți pretinzînd că nu mințĭ dacă, deși nu declarĭ, gîndeștĭ alt-fel. – Și -ícție (pol. restrykcya).

restricție (desp. -ți-e) s. f., art. restricția (desp. -ți-a), g.-d. art. restricției; pl. restricții, art. restricțiile (desp. -ți-i-)

restricție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restricția (-ți-a), g.-d. art. restricției; pl. restricții, art. restricțiile (-ți-i)

restricție s. f. (sil. -ți-e; mf. -stric-), art. restricția (sil. -ți-a), g.-d. art. restricției; pl. restricții, art. restricțiile (sil. -ți-i-)

restricție

RESTRICȚIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)

RESTRICȚIE s. 1. restrîngere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)