2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrâns, ~ă a [At: GHICA, S. 212 / Pl: ~nși, ~e / E: restrânge] 1 Redus. 2 Care este concentrat asupra unui lucru Si: absorbit (2).

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).

restrânge [At: CALENDARIU (1794), 28 / Pzi: restrâng / E: re1- + strânge cf fr restreindre] 1 vt A micșora. 2 vr A se limita. 3 vr A-și organiza viața pe baze mai modeste, adaptându-se unor condiții materiale mai reduse. 4 vt (C. i. o prietenie, o alianță etc.) A întări, a strânge mai mult.

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRÎ́NGE, restrî́ng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile.Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.

RESTRÎ́NS, -Ă, restrînși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie socială... ale cărei mijloace materiale... sînt restrînse. IBRĂILEANU, SP. CR. 236. Pe lîngă mine, aice, în cetate, Nu am decît un număr restrîns de buni plăieși. ALECSANDRI, T. II 159.

RESTRẤNGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge

*restrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESTRÂNS adj. 1. v. scurt. 2. v. limitat. 3. v. intim. 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strâns. (Sensul ~ al unui cuvânt.)

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.

RESTRÎNGE vb. 1. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acțiune.)

RESTRÎNS adj. 1. mic, redus, scurt. (Un text ~.) 2. limitat, mărginit, redus. (Într-un cadru ~.) 3. intim. (Petrecere într-un cadru ~.) 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strîns. (Sensul ~ al unui cuvînt.)

Intrare: restrâns
restrâns adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • restrâns
  • restrânsul
  • restrânsu‑
  • restrânsă
  • restrânsa
plural
  • restrânși
  • restrânșii
  • restrânse
  • restrânsele
genitiv-dativ singular
  • restrâns
  • restrânsului
  • restrânse
  • restrânsei
plural
  • restrânși
  • restrânșilor
  • restrânse
  • restrânselor
vocativ singular
plural
Intrare: restrânge
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • restrânge
  • restrângere
  • restrâns
  • restrânsu‑
  • restrângând
  • restrângându‑
singular plural
  • restrânge
  • restrângeți
  • restrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • restrâng
(să)
  • restrâng
  • restrângeam
  • restrânsei
  • restrânsesem
a II-a (tu)
  • restrângi
(să)
  • restrângi
  • restrângeai
  • restrânseși
  • restrânseseși
a III-a (el, ea)
  • restrânge
(să)
  • restrângă
  • restrângea
  • restrânse
  • restrânsese
plural I (noi)
  • restrângem
(să)
  • restrângem
  • restrângeam
  • restrânserăm
  • restrânseserăm
  • restrânsesem
a II-a (voi)
  • restrângeți
(să)
  • restrângeți
  • restrângeați
  • restrânserăți
  • restrânseserăți
  • restrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • restrâng
(să)
  • restrângă
  • restrângeau
  • restrânseră
  • restrânseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)