14 definiții pentru resimți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

resimți vir [At: DEX / Pzi: resimt / E: fr ressentir după simți] 1 vt A simți. 2 vr A simți urmările, consecințele unei împrejurări (anterioare). 3 vr A avea repercusiuni.

RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. Îmi tremură mîna ca și cînd prin descrierea crimelor aș resimți eu, în locul ucigașilor, remușcările conștiinței. HASDEU, I. V. 175. Impresiune ce resimte cîmpeanul care, trecînd prin pădure, vede deodată... un dobitoc mare și negru. ODOBESCU, S. III 134. ◊ Refl. (Neobișnuit) De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. Zefirii pintre frunze cu-a lor aripi răcoroase Răspîndesc un dulce sunet pe natură-nveselind Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74.

RESIMȚÍ vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].

RESIMȚÍ vb. I. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment). II. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc. ◊ a avea urmări. (după fr. ressentir)

A RESIMȚÍ resímt tranz. A simți din nou. /<fr. ressentir

A SE RESIMȚÍ mă resímt intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simți urmările; a-și manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir

resimțì v. 1. a simți cu vioiciune.; 2. a simți urmările mai ales rele: răsboaiele se resimt mult timp. [După fr. ressentir].

*resímt, a -țí v. tr. (re- și simt, după fr. ressentir. V. resentiment). Simt urmările. V. refl. Tot maĭ simt ceva pe urmă: el s’a resimțit mult timp după acea răceală. Las urme din ceĭa ce s’a simțit odată: războaĭele se resimt mult timp. – Se poate zice și resimț (vest) și resimțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt; conj. prez. 3 sg. și pl. resímtă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESIMȚÍ vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)

RESIMȚI vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)

Intrare: resimți
verb (VT309)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resimți
  • resimțire
  • resimțit
  • resimțitu‑
  • resimțind
  • resimțindu‑
singular plural
  • resimți
  • resimte-
  • resimțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resimt
  • resi
(să)
  • resimt
  • resi
  • resimțeam
  • resimții
  • resimțisem
a II-a (tu)
  • resimți
(să)
  • resimți
  • resimțeai
  • resimțiși
  • resimțiseși
a III-a (el, ea)
  • resimte
(să)
  • resimtă
  • resimță
  • resimțea
  • resimți
  • resimțise
plural I (noi)
  • resimțim
(să)
  • resimțim
  • resimțeam
  • resimțirăm
  • resimțiserăm
  • resimțisem
a II-a (voi)
  • resimțiți
(să)
  • resimțiți
  • resimțeați
  • resimțirăți
  • resimțiserăți
  • resimțiseți
a III-a (ei, ele)
  • resimt
(să)
  • resimtă
  • resimță
  • resimțeau
  • resimți
  • resimțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

resimți

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Îmi tremură mîna ca și cînd prin descrierea crimelor aș resimți eu, în locul ucigașilor, remușcările conștiinței. HASDEU, I. V. 175.
      surse: DLRLC
    • Impresiune ce resimte cîmpeanul care, trecînd prin pădure, vede deodată... un dobitoc mare și negru. ODOBESCU, S. III 134.
      surse: DLRLC
    • reflexiv neobișnuit De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29.
      surse: DLRLC
    • reflexiv neobișnuit Zefirii pintre frunze cu-a lor aripi răcoroase Răspîndesc un dulce sunet pe natură-nveselind Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se face simțit, a avea repercusiuni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: repercuta răsfrânge attach_file un exemplu
      exemple
      • Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74.
        surse: DLRLC

etimologie: