căutare avansată
13 definiții pentru „reputație”   declinări

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere (bună sau rea) pe care o are lumea despre cineva sau ceva, felul în care cineva este cunoscut sau apreciat; nume bun sau rău. Ea riscă a-și compromite reputația în ochii lumii. BOLINTINEANU, O. 382. ♦ Renume, faimă. Savant cu reputație europeană. IORGA, L. I 381. Își păstra curată reputația lui de om drept și dezinteresat. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. La Anhial, în Turcia, se afla un neguțător c-o mai mare reputație. BĂLCESCU, O. I 97. – Variantă: (învechit) reputațiúne (HASDEU, I. V. 191, KOGĂLNICEANU, S. A. 191) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reputáție s. f. (sil. -ți-e), art. reputáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de o proastă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [Gen. -iei, var. reputațiune s.f. / cf. fr. réputation, lat. reputatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ◊ faimă, renume. (< fr. réputation, lat. reputatio)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUTÁȚIE ~i f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. ◊ Se bucură de ~ bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputației; Sil. -ți-e] /<fr. réputation, lat. reputatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reputați(un)e f. opiniune ce publicul are despre o persoană: bună reputațiune.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*reputațiúne f. (lat. reputatio, -ónis. V. deputațiune). Celebritate, renume, părerea lumiĭ despre tine: reputațiune bună, rea. Renume bun: reputațiunea unuĭ savant. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REPUTAȚIE. Subst. Reputație, renume, nume bun, nume, faimă, vogă (franțuzism), celebritate, notorietate, popularitate; prestigiu, autoritate, greutate (fam.), importanță, vază; recunoaștere, consacrare, consacrație (rar); glorie, slavă, măreție, fală, aureolă (fig.), nimb (fig.); considerație, stimă, onoare, prețuire. Autoritate, personalitate, personaj, somitate, mărime, celebritate, notabilitate, notabil; as, maestru; vedetă, stea (fig.), star. Adj. Renumit, cu renume, știut, reputat, cunoscut, prețuit, apreciat, recunoscut, consacrat, vestit, de vestire (pop.), cinstit, prestigios; însemnat, important, de vază, cu vază, de frunte; marcant, remarcabil, notabil, notoriu; eminent, celebru, faimos, falnic, ilustru, strălucit, magnific; glorios, slăvit, aureolat (fig.), nimbat (fig.), plin de glorie. Vb. A fi renumit (reputat, cunoscut, faimos, ilustru), a fi celebru, a fi o somitate, a avea (un) nume (faimă), a avea trecere; a se bucura de celebritate (popularitate), a-și face (un) nume, a ajunge celebru; a se remarca, a se impune. A fi la modă, a fi în vogă, a avea presă bună (publicitate, reclamă). V. glorie, respect, succes.
Sursa: DAS (1978) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ICH BIN BESSER ALS MEIN RUF (germ.) sunt mai bună decât îmi e reputația – Schiller, Maria Stuart, act. III, scena 4. Replică a eroinei la calomniile răspândite pe seama ei de răuvoitori.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink